ANALIZĂ // Liniile roșii schimbătoare ale lui Putin. De ce cred unii analiști că riscul ca Rusia să atragă NATO în război e scăzut

Amenințările lui Putin au devenit și mai aprinse luna aceasta, după ce administrația Biden a dat, în sfârșit, Kievului permisiunea de a lansa arme americane cu rază mai lungă de acțiune asupra unor ținte din interiorul Rusiei. Ca răspuns, Putin a actualizat doctrina nucleară a Rusiei și a lansat o nouă rachetă balistică cu capacitate nucleară spre Ucraina. Mesajul a fost interpretat ca o amenințare clară la adresa susținătorilor Ucrainei: Nu ne puneți la încercare! - scrie CNN și Digi24.RO.

După aproape trei ani de război, aceste evoluții au căpătat un ritm familiar. De fiecare dată când Ucraina a făcut o cerere - mai întâi tancuri, apoi avioane de luptă, apoi muniții cu dispersie, apoi arme cu rază lungă de acțiune - aliații săi s-au întrebat dacă să răspundă pozitiv sau nu, temându-se că acest lucru ar escalada conflictul și ar provoca un răspuns rusesc.

De fiecare dată când Occidentul a acceptat în cele din urmă cererile Ucrainei, cele mai catastrofale amenințări ale Rusiei nu s-au materializat. Ceea ce era tabu într-o săptămână a devenit normal în următoarea.

În ciuda amenințărilor sporite ale lui Putin de când ultimul tabu s-a prăbușit, există puține motive să credem că de data aceasta va fi diferit, au declarat analiștii pentru CNN.

În schimb, ei au spus că reacția anxioasă la puterile nou acordate Ucrainei este un alt exemplu al strategiei de succes a Kremlinului de a forța Occidentul să vadă conflictul în termenii Rusiei, confundând fiecare nouă încercare a Ucrainei de a rezista agresiunii ruse cu o „escaladare” majoră.

Pe lângă frontul propriu-zis, Kremlinul s-a angajat într-o luptă pentru a forța Occidentul să argumenteze pornind de la premisele rusești și nu de la propriile premise, și să „ia decizii în acea realitate alternativă a generației Kremlinului care va permite Rusiei să câștige în lumea reală”, a declarat Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) într-un raport din martie.

Kateryna Stepanenko, un coautor al acelui raport, a declarat pentru CNN că strategia a fost o renaștere a conceptului sovietic „control reflexiv”, prin care un stat impune adversarului său un set fals de alegeri, forțându-l pe adversar să ia decizii împotriva propriilor sale interese.

„Dezbaterile occidentale persistente și întârzierile ajutorului militar occidental pentru Ucraina reprezintă un exemplu clar al succesului strategiei de control reflexiv a Kremlinului, care a angajat Occidentul într-un proces de auto-descurajare în ciuda escaladărilor rusești de rutină ale războiului”, a declarat Stepanenko.

Această strategie a putut fi văzută în acțiune joi, după ce Rusia a lansat un atac la scară largă vizând rețeaua electrică a Ucrainei. Deși Putin a declarat că atacul a fost „un răspuns din partea noastră” la decizia administrației Biden privind armele cu rază lungă de acțiune, Rusia nu a avut nevoie de un pretext pentru astfel de atacuri în trecut.

Recentele schimbări de politică ale aliaților occidentali ai Ucrainei - care au venit după ce Rusia a implicat aproximativ 11.000 de soldați nord-coreeni în efortul său de război - „nu reprezintă o escaladare, așa cum încearcă Kremlinul să o prezinte”, a declarat Stepanenko.

„Rusia a lansat o invazie neprovocată la scară largă a Ucrainei și a escaladat în mod obișnuit războiul pentru a-și menține inițiativa pe câmpul de luptă. Aprobarea utilizării de către Ucraina a sistemelor de atac cu rază lungă de acțiune împotriva Rusiei permite în sfârșit Ucrainei să își niveleze capacitățile”, a spus ea.

Politici „fără sens”

La începutul acestui an, administrația Biden a trimis Ucrainei sisteme de rachete tactice ale armatei (ATACMS) fabricate în SUA, dar a impus condiții stricte cu privire la modul în care acestea pot fi utilizate: acestea puteau fi lansate asupra țintelor rusești din Ucraina ocupată, dar nu pe teritoriul Rusiei.

William Alberque, fost director al Centrului NATO pentru controlul armelor, dezarmare și neproliferarea armelor de distrugere în masă, a declarat că această politică nu are prea mult sens - și că a fost în beneficiul uriaș al Rusiei.

Furnizând Ucrainei ATACMS, dar permițându-i doar să lovească părți ale Ucrainei ocupate de Rusia, „am transmis Rusiei mesajul: «Știi ce? Dacă vă deplasați doar câțiva metri peste graniță, sunteți în siguranță»”, a declarat Alberque pentru CNN.

„Sunt sigur că comandanților ruși nu le venea să creadă ce noroc au avut. «Deci, dacă îmi instalez cartierul general de comandă aici, mă vor arunca în aer, dar dacă mă instalez la un kilometru distanță, sunt bine? Serios? Grozav!»”

De fapt, această politică a condus la „ideea că Rusia poate ucide pe oricine oriunde în Ucraina, dar Ucraina nu poate ucide trupele care îi atacă dacă acestea se află dincolo de graniță (în Rusia)”. Această idee este „absurdă”, a spus Alberque.

Acțiunile Ucrainei rămân în cadrul legilor conflictului armat. După cum a declarat ministrul polonez de externe Radek Sikorski pentru CNN în septembrie, „victima unei agresiuni are dreptul să se apere și pe teritoriul agresorului”.

Linii roșii schimbătoare

În mijlocul reacțiilor neliniștite la evoluțiile de săptămâna trecută, este ușor să uităm că Ucraina lansează de mult timp drone de producție proprie către ținte aflate foarte adânc pe teritoriul Rusiei - și că a tras deja cu arme occidentale către un teritoriu pe care Kremlinul îl consideră al său.

Decizia de a lansa arme occidentale cu rază de acțiune puțin mai mare este o diferență de grad, nu de gen. Timp de mai bine de un an, Kievul a folosit tachetele Storm Shadows britanice pentru a lovi Crimeea, pe care Rusia o ocupă din 2014.

Timp de luni de zile, Kievul a fost autorizat să tragă cu ATACMS asupra țintelor rusești din Ucraina ocupată. Prin lege, Rusia consideră aceste teritorii ca fiind ale sale și a avertizat cu privire la consecințele grave în cazul în care Ucraina le va viza cu armament occidental.

Începând cu luna mai, Washingtonul a permis Kievului să folosească rachete americane cu rază mai scurtă de acțiune pentru a lovi ținte din Rusia dincolo de granița din regiunea Harkov din nord-estul Ucrainei.

Înainte ca președintele Joe Biden să dea undă verde acestei decizii, Putin a lansat amenințări nucleare similare, avertizând că mișcarea ar putea duce la „consecințe grave” pentru „țările mici și dens populate”.

Acest lucru nu s-a întâmplat. „Din nou și din nou, demonstrăm că atunci când treci o linie roșie falsă - nu se întâmplă nimic cu adevărat”, a spus Alberque.

Totuși, acesta a afirmat că amenințările au fost suficiente pentru a împiedica Occidentul să ofere Ucrainei ceea ce are nevoie pentru a se apăra. Deși amenințările s-au intensificat din nou în urma evenimentelor de săptămâna trecută, Albuquerque a declarat că există puține motive pentru a suspecta că de data aceasta este cu adevărat diferit.

Perspectiva unei noi administrații Donald Trump - mult timp presupusă a fi rezultatul dorit de Putin - înseamnă că este și mai puțin probabil ca de obicei Rusia să își îndeplinească amenințările.

„(Riscul) ca ei să facă brusc ceva care ar risca o intervenție reală a Statelor Unite sau a aliaților NATO - sau care ar schimba fundamental atitudinea globală față de conflict - este relativ scăzut”, a declarat Alberque.

‍