Constantin Uzdriș // De ce votul din 20 octombrie, din Moldova este crucial pentru Moscova lui Putin?

În cei 33 de ani de democrație ai Republicii Moldova, clasa politică la fiecare ciclu de alegeri a strigat din toți rinichii că „alegerile actuale sunt cruciale”.  Este adevărat că alegerile din Moldova au fost de foarte multe ori imprevizibile, iar cel mai imprevizibil a fost vectorul extern pe care l-a adoptat guvernarea care a venit la putere, scrie jurnalistul Constantin Uzdriș pe blogul său.

Independența Moldovei a debutat cu un război de agresiune din partea Federației Ruse după modelul Abhazia, Osetia de Sud, Donețk și Luhansk. În 1992 la Chișinău se vorbea despre vițelul care trebuie să se alimenteze de la două vaci, citat care îi este atribuit primului președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur. Acest mesaj însemna că Republica Moldova nu trebuie să aibă un vector extern clar, ci să oscileze între Est și Vest, adică între fostul centru imperial Moscova și statele Occidentale. De fapt clasa politică de la Chișinău în toți acești ani s-a descurcat de minune cu cele două vaci. Pe de o parte a profitat de toate schemele de corupție puse la cale de Moscova și, paralel, au mimat reformele cerute și susținute financiar de către Occident.

Revenind la alegeri, după Parlamentul 90, numit și Parlamentul Independenței, unde un număr mare de aleși ai poporului pro-români și pro-occidentali, în 1994 la putere vine Partidul Democrat Agrar (Agrarienii) format preponderent de voști funcționari sovietici, în marea lor parte foști membri ai Partidului Comunist, deoarece în perioada sovietică nu puteai face carieră dacă nu erai membri de al PC al RSSM. Anume acest Parlament a adoptat Constituția în care a fost inclusă și limba moldovenească, dar cel mai important, neutralitatea permanentă de care vorbește Maria Zaharova de la Moscova ori de câte ori are posibilitatea, dar, mai ales, politicienii pro-Kremlin de la Chișinău. Din această perspectivă alegerile cruciale din 1994 au fost un țărușputernic care ne-a pecetluit securitatea sau de fapt insecuritatea pentru zeci de ani înainte. În 1998, deși fărâmițate, forțele pro-europene ajung la putere formând Alianța pentru Democrație și Reforme. Anume această alianță a demarat primele contacte cu Uniunea Europeană. Unii foști membri ai acestei alianțe, printre care și fostul premier al Alianței, Ion Sturza, a declarat că atunci UE și-ar fi dorit să demareze procesul de integrare europeană al Republicii Moldova, paralel cu integrarea României. Această Alianță însă a avut viață scurtă datorită lui Iurie Roșca, care ulterior s-a dovedit a fi un mare pro-rus și un dughinist convins.

Astfel s-a ajuns la un nou „scrutin crucial” cel din 2001. Atunci Moldova a luat-o înapoi de unde a venit, spre Moscova. Cu o campanie pro Uniunea Rusia-Belarus, Vladimir Voronin aduce în Parlament o majoritate de 71 de mandate și să se instaleze în funcția de președinte al Republicii Moldova. Dragostea față de Uniunea Rusia-Belarus s-a stricat în 2003 atunci când Voronin a respins Planul Kozak (plan care prevedea federalizarea Republicii Moldova), iar Transnistria și Autonomia Găgăuză deveneau părți ale Federației care puteau influența vectorul Extern al Republicii Moldova. Apropo, modelul federalizării a fost propus de Kremlin și în 2014 în Ucraina după fuga lui Victor Ianukovici și declanșarea agresiunii în Donețk și Luhansk. Sub embargou energetic și economic din partea Kremlinului, Vladimir Voronin merge la următoarele „alegeri cruciale” cu o retorică pro-europeană. Se semnează planul de acțiuni Republica Moldova-Uniunea Europeană, iar Voronin este primit în Vest. Această campanie electorală se desfășoară sub umbrela primelor semne de oligarhizare a țării. Clanul Voronin începe a controla economia Moldovei. Anume în această perioadă începe a crește oligarhul Vladimir Plahotniuc, iar corupția endemică aduce rapid dezamăgirea occidentalilor și Voronin se concentrează pe valori naționale, credință în Dumnezeu și retorica naționalistă dup modelul „nu ne vindem țara”. Astfel ajungem în „alegerile cruciale” din 5 aprilie 2009. Alegerile, deși câștigate, comuniștii nu se pot menține la putere decât până în vară. Scrutinul ce a avut grave derapaje democratice după cum spun rapoartele organizațiilor internaționale a fost urmat de proteste violente la Chișinău, apoi de maltratarea tinerilor de către organele de drept și chiar de omorul a câtorva oameni. La 29 iulie 2009 sunt organizate noi „alegeri cruciale” iar clanul Voronin pierde puterea, la guvernare vine Alianța pentru Integrare Europeană I, vor urma încă două. Opoziția pro-europeană fărâmițată începe apropierea de Uniunea Europeană. Alegeri cruciale au mai fost în 2010, 2014, atunci când oamenii erau chemați la vot pentru a salva vectorul european al Republicii Moldova. Paralel corupția se dezvolta mai rapid decât reușeau reformele să fie măcar votate în Parlament. Totuși în această perioadă în urma invaziei ruse în Ucraina și anexarea Crimeii s-a reușit semnarea Acordului de Asociere și cel de Liber Schimb. Sfârșitul Alianțelor pentru Integrare Europeană a venit în 2015 atunci când a fost arestat fostul premier Vlad Filat acuzat de corupție. Filat a fost ulterior condamnat la 9 ani de închisoare, iar CEDO a stabilit că nu a avut parte de un proces echitabil.

În 2016 Republica Moldova revine la alegerea directă a președintelui. Astfel președinte devine socialistul pro-rus Igor Dodon, care tot mandatul a vizitat doar țările din CSI și s-a pozat cu lideri occidentali doar la reuniuni internaționale sub egida ONU, OSCE sau Consiliul Europei.

În 2019 cetățenii Republicii Moldova au fost chemați din nou la urne la un nou „scrutin crucial” Partidul Democrat condus de Vladimir Plahotniuc își dorea menținerea „drumului european” cu tot cu menținerea justiției sub control, opoziția îndemna cetățenii să voteze împotriva sistemului oligarhic. După alegeri, la putere vine o coaliție anti-Plahotniuc, iar oligarhul fuge din țară.

În 2020 la alegerile prezidențiale câștigă candidatul PAS, Maia Sandu.

În vara anului 2021 am mers din nou la „alegeri cruciale” penru a scăpa de corupția moștenită de la Plahotniuc și pentru un vector european clar, cu justiție europeană. Alegerile sunt câștigate cu 62 de mandate din 101 de către partidul președintelui Maia Sandu, Partidul Acțiune și Solidaritate. Deși zguduită de criză economică și unele scandaluri, această guvernare a depus cererea de aderare a Republicii Moldova la UE. În această perioadă Republica Moldova a primit statutul de stat candidat la aderare și a început negocierile.

Alegerile și referendumul din 20 octombrie, Miză și Context

În 20 octombrie cetățenii Republicii Moldova sunt chemați la urne pentru a alege președintele. Paralel actualul președinte Maia Sandu a chemat cetățenii să se expună în cadrul unui Referendum ce ar permite modificarea Constituției astfel încât în legea supremă să fie stipulată integrarea europeană ca vector de politică externă. Acest referendum se desfășoară pe fundalul continuării războiului din Ucraina și unor alegeri cruciale în Georgia, stat care la fel este curtat de Moscova și care are statut de candidat la aderarea la UE. Ucraina a modificat Constutuția imediat după invazia rusă la scară largă.

După anunțarea organizării referendumului, Moscova a întreprins mai multe acțiuni de ordin politic ce au menirea de a zădărnici referendumul și ancorarea definitivă a Republicii Moldova în spațiul valoric european. Primii care au ieșit la rampă au fost socialiștii lui Igor Dodon. Indemnați de Kremlin au început discuții despre dragostea față de „est și vest”, „neutralitate permanentă”, valori creștine, suveranism, statalism și alte teme favorite ale Moscovei. Ulterior, la Moscova sub privirile fugarului Ilan Șor, condamnat la 14 ani de închisoare s-a creat blocul „Победа” ce include câteva partide afiliate oligarhului și Kremlinului. Pe parcursul anilor 2023-2024 organele de drept din Republica Moldova au descoperit sute de scheme de finanțare ilegală a acestor formațiuni politice, scheme de corupere a populației și a finanțării unor surse media obscure care promovează știri false și dezinformare. Agresivitatea cu care lucrează Moscova prin oamenii controlați de Ilan Șor denotă un interes mult mai accentuat față de aceste alegeri, decât față de alte scrutine, deși s-ar părea că nu ar trebui, ori dacă privim în Constituție prerogativele președintelui  R. Moldova sunt limitate. Totuși, de ce aleargă Moscova după orice vot împotriva referendumului și după orice vot pentru candidații săi, înscriși în cursa pentru Președinție, care din 11 sunt cam 7?

Pentru Moscova aceste alegeri sunt cruciale deoarece:

1. Acestea sunt o repetiție pentru alegerile cu miză mare de anul viitor, alegerile parlamentare. Dacă la aceste alegeri câștigă din nou Maia Sandu, guvernarea PAS rămâne frecventabilă de europeni care vor continua să ajute financiar Chișinăul și astfel toate falsurile despre prețuri la energie, foame sistemică și distrugere nu mai au valoare. Astfel PAS are șanse să fie chiar dacă nu majoritar, dar să rămână prima vioară într-o viitoare coaliție care nu va putea fi alta decât una pro-europeană.
2. În toți acești ani de la Independență până acum Moscova a colaborat la Chișinău doar cu politicieni fie dedicați Kremlinului, fie corupți, fie și prima și a doua. (Am scris mai sus despre Vladimir Voronin, Vlad Plahotniuc sau Igor Dodon. Ultimii sunt trimiși în judecată pentru corupție și alte fărădelegi). Încă patru ani cu o guvernare pro-europeană care este în contact permanent cu experți și oficiali europeni va duce inevitabil la pornirea justiției din Moldova. Nu mă aștept ca justiția din Moldova să pornească motoarele pentru marii corupți chiar în următorii patru ani, dar pești de calibru mai mare vor cădea în plasa ei și astfel falangele iubite ale Moscovei ar putea pieri. Cu alte cuvinte politicieni corupți dispuși să slujească Moscovei vor fi mai puțini.
3. Începerea negocierilor de aderare la UE este însoțită de fonduri de preaderare. Aceste fonduri vor cuprinde toate sfere de activitate, de la agricultură, la educație și sănătate, de la infrastructură la administrație. Fondurile vor aduce și un grad de bunăstare pentru populație. În aceste condiții misiunea propagandei și a știrilor false devine  imposibilă. Ori moldovenii știu că cioara de pe gard nu se schimbă pe vrabia din mâină. Atunci când serviciile vor fi mai bune, locurile de muncă vor fi mai bine plătite, dacă medicina va fi mai de calitate, sperietorile că totul merge foarte prost nu vor mai fi valabile.
4. Cea mai mare pierdere a Moscovei va fi lipsirea de bastonul numit amenințarea la adresa securității Republicii Moldova. Aderarea Republicii Moldova la UE este o catastrofă pentru politica Kremlinului. Conform tratatului de la Maastricht din 1992, comunitatea europeană este privită ca un organism omogen, ca un tot întreg. Ori să nu uităm că planul Rusiei din 24 februarie era ca după cucerirea Ucrainei să fie invadată și Republica Moldova. Ori, după aderarea R. Moldova la UE, Rusia nu-și va putea permite invadarea sau agresarea unei părți a unei structuri consolidate.
5. Încă patru ani cu o guvernarea pro-europeană și cu o politică de stat pro-europeană suținută de toate țările UE va aduce la crearea unei generații tineri pro-occidentale care va dori să circule liber, să muncească liber în orice țară europeană și va disprețui orice om politic care îi va propune războiul, foametea, microcredite cu dobânzi mari din „Ruskii Mir”.

Pentru Moscova încă patru ani de guvernarea proeuropeană la Chișinău va însemna pierdera influenței aproape totale în această parte a Europei.