Dumitru CRUDU // În prima noapte de după cutremur
Femeia târa geanta după ea, oprindu-se la fiecare cinci pași pentru a-și trage sufletul. Vasile îl legăna la piept pe copilaș, fără să vadă prin ce chinuri trecea nevastă-sa. El îl pupa pe obrăjori, pe năsuc, pe frunte, pe ochi. Îi zâmbea și îi vorbea cu un glas de bebeluș în timp ce Maria-Mirabela se oprea după fiecare doi pași pentru a-și șterge sudoarea de pe frunte. Broboanele de transpirație i-au pătruns și în ochi încețoșându-i vederea, nu mai vedea pe unde călca. Spre autogară era însă un singur drum, o cărare spre vârful pantei, de unde și plecau autocarele sau minibuzele spre sudul țării lor. El a urcat coasta dealului uguind ca un porumbel, iar ea stoarsă de puteri. Nu voia să-l priveze însă de șansa de-a se bucura de propriul său copil, de care se despărțea tocmai pe o jumătate de an sau, poate, chiar pe un an întreg, până statul le va repartiza o altă locuință într-o clădire nouă, după ce blocul lor a fost avariat foarte serios de cutremurul de astă-noapte. A fost un cutremur atât de puternic că ei au fugit afară – el cu Răducul în brațe și ea cu cutia de valeriană în mână – rămânând acolo până dimineață. Le era frig și el a a mai mers de câteva ori în bloc pentru a le aduce fel de fel de haine. Iar când s-a crăpat de ziuă, a condus-o la autogară, urcând-o într-un autocar care mergea spre orașul ei natala, iar el s-a întors la administrația stației lor de meteorologie, pentru a i se repartiza o nouă locuință.
I-a pus pruncul în brațe doar cu câteva secunde înainte de-a pleca autocarul. I-a luiat geanta și a vârât-o, ajutat de șofer, în burta autobuzului. Și-a uscat cu mâneca transpirația de pe frunte, în timp ce vehiculul ieșea de pe peron. Le-a făcut mult- mult timp cu mâna până mașina a dat colțul.
Șeful lor era la minister și el i-a predat cererea de-a li se repartiza o nouă locuință secretarei. Înainte să plece, a rugat-o să dea un telefon. Luiza i-a permis.
- Poți să vii și într-o jumătate de oră? Minunat, minunat. Ne vedem tot acolo.
Vasile a pus receptorul în furcă și a ieșit zâmbind afară. După cutremur, șeful lor le-a dat liber tututor angajaților săi și el a ieșit din clădire radiind.
Fata îl aștepta pe o bancă din fața restaurantului Beciul vesel.
- A plecat?
- Da, am condus-o acum o jumate de oră la autogară.
- Și pe mult timp?
- Ce știu eu, vom vedea.
- De-ai ști cât mă bucur. Acum vei fi al meu zi și noapte. Unde mergem acum?
- Hai mai întâi să mâncăm ceva că sunt rupt de foame.
Au intrat în Beciul vesel și mai mult au băut decât au mâncat. Dacă te-ai fi uitat dintr-o parte, nu ai fi putut să nu observi că el încerca s-o îmbete cu orice preț.
Când au părăsit locaul, ea abia de se mai ținea pe picioare. El a ajutat-o să urce într-un taxi galben, parcat în fața restaurantului. De cum mașina s-a urnit din loc, ea s-a prăvălit cu capul pe umărul lui viguros. Meteorologul i-a cerut șoferului să oprească mașina în fața blocului accidentat.
Taximetristul l-a privit straniu, dar n-a făcut niciun comentariu. Vasile a ajutat-o pe Natalia să coboare din mașină, îmbrățișând-o ca să nu cadă. După ce taxiul s-a cărat, au intrat și ei în blocul pe care pe parcursul acestei dimineți l-au părăsit toți locatarii lui. Nu au luat liftul. Fata era așa de beată că el a cărat-o în brațe, precum dimineață pe propriul lui bebeluș. Nu era mai ușoară decât Răducullor, dar, cu siguranță, mai ușoară decât geanta aia voluminoasă. Toate ușile pe lângă care treceau erau deschise vraiște și toate locuințele erau goale. Vasile nu-și imagina când oare proprietarii lor au putut să scoată din ele mobilierul , televizorul sau frigiderul. În locuința sa de la șapte a intrat ud leoarcă. Se învârtea cu fata în brațe prin casă sesizând că ceea ce nu a putut să ia soția sa au furat hoții: frigiderul, mașina de spălat, televizorul, magnetofonul, dulapurile, mesele, scaunele, covoarele. Le-au luat până și divanul. Fata dormea în brațele sale și Vasile a culcat-o pe podea. În debaraua din perete dosise un pat pliant pentru rudele sale de la țară, la pachet cu un set de cearceafuri și cu o pernă. Hoții n-au dat de ele. Le-a scos de acolo și a culcat-o pe fată pe patul pliant. Lumina era oprită, la fel ca și apa din baie sau de la bucătărie. Prevăzând asta, a cumpărat de la magazin o lumânare groasă și a aprins-o pe pervazul ferestrei. Din restaurant a mai plecat și cu o sticlă de vin, băută pe jumătate și cu două pahare. Le-a furat, ce mai încolo și încoace. Le-a umplut și le-a pus alături de lumânarea de pe pervaz. Apoi s-a dezbrăcat, iar hainele le-a așezat grămăjoară la picioarele patului, și nu în cuier, cuierul li-l furase hoții. Până și cuierul li-l furase!
Apoi a dezbrăcat-o pe fată, așa cum obișnuia s-o dezbrace la gazda pe care aceasta o împărțea cu sora ei, care pleca de acasă, pentru două ore, ca să le permită să facă dragoste în voie. Peste două ore însă apare copt-necopt și el trebuia să plece. Acum puteau să facă dragoste până dimineață, cât o să vrea.
Fata se trezi, uimită de atmosfera romantică din casa lui. El îi dădu să bea un pahar cu vin și apoi se prăbuși ca un cutremur peste ea. Au făcut dragoste de mai mult ori și nu doar în patul ăla strâmt, ci și în picioare. Ea sprijinindu-se cu mâinile de peretele fisurat și el pătrunzând-o pe la spate. Nu trebuiau să se ascundă de nevastă-sa sau de soră-sa și ei amândoi erau fericiți. Ea adormi în brațele lui și apoi adormi și el.
Afară se dezlănțui furtuna și ea se trezi. Lumânarea să stinse și ea lipăi cu picioarele desculțe spre întrerupător și el nu se aprinse. Lumina nu ardea. Vântul bătea din ce în ce mai tare și ea simți cum pale reci năvăleau prin fisurile pereților, reci ca gheața. Prin găurile pereților vedea felinarele din stradă sau stelele de pe cer. Blocul se clătina și ea avea impresia că acesta s-ar putea prăbuși în orice moment peste ei. O bucată de dușumea chiar se desprinse din tavan și căzu lângă patul lor. Se sparse și un geam. Îl sparse un stol de porumbei care a dat năvală în casă și ea sări speriată din pat. El era așa de obosit că nu se trezi. Auzi cum balconul lor se desprinse și se prăbuși în curte. Și-a adus aminte brusc că aseară a fost cutremur și că blocul ăsta era unul dintre acele blocuri despre care s-a vorbit la știri că a fost avariat. Își strânse în grabă hainele și o zbughi afară, fără să-l trezească, pe întuneric, lumânarea au stins-o de mult porumbeii. Fugi pe scări. Se îmbrăcă doar în curtea blocului. În spatele ei bubui un geam. Fata nu reuși să se încalțe. Desculță, fugi pe o stradă care cobora în oraș.
