Garanțiile de securitate cerute de Ucraina: cum pot fi implementate și modul în care acestea schimbă soarta războiului

După vizita președintelui Volodimir Zelenski la Casa Albă, pe 18 august, liderii europeni urmează să elaboreze un proiect de propunere privind garanțiile de securitate în cursul săptămânii viitoare, potrivit surselor Kyiv Independent. Propunerea va examina angajamentele pe care aliații Ucrainei sunt dispuși să și le asume pentru a preveni viitoare atacuri în cazul în care se ajunge la un acord de încetare a focului sau de pace, scrie Digi24.RO.

Într-o conferință de presă cu privire la garanțiile de securitate, Trump a declarat, după întâlnirea cu Volodimir Zelenski: „Le vom oferi (n.r. Ucrainei) o protecție foarte bună, o securitate foarte bună”, fără a da însă detalii.

Pentru Ucraina și aliații săi, punctul de plecare pentru orice negocieri presupune recunoașterea faptului că promisiunile Rusiei nu pot fi luate ca atare, având în vedere lunga sa istorie de încălcări ale tratatelor și acordurilor. Una dintre propunerile Rusiei, după întâlnirea dintre Trump și Putin, din Alaska, a fost ca Rusia să adopte o nouă legislație care să îi interzică reinvadarea Ucrainei, o ofertă pe care observatorii o consideră discutabilă.

„Indiferent de ceea ce ar putea sugera unii membri ai administrației Trump, niciun fel de garanții de securitate credibile nu se pot baza vreodată pe asigurările Rusiei”, a declarat Ruth Deyermond, conferențiar în domeniul securității post-sovietice la King's College London.

Rusia a promis în trecut că va respecta granițele și suveranitatea Ucrainei - de exemplu, când a semnat Memorandumul de la Budapesta în 1994 și când Rusia și Ucraina au semnat Tratatul de prietenie, cooperare și parteneriat din 1997, apoi a atacat și ocupat Ucraina.

Cererile opuse ale Ucrainei și Rusiei

Pe tot parcursul războiului, Ucraina a rămas fermă în poziția sa că garanțiile de securitate puternice și obligatorii din partea partenerilor sunt o componentă necesară a oricărui acord de pace.

Zelenski a solicitat, în repetate rânduri, admiterea țării sale în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), care consideră un atac asupra unui membru drept un atac asupra tuturor membrilor, NATO având în componență marile națiuni europene, printre care și Statele Unite.

Cu toate acestea, puternica clauză a articolului 5 din Tratatul NATO nu obligă membrii săi să intervină militar în cazul unui astfel de atac, ci îi invită să furnizeze ceea ce consideră necesar pentru a-și ajuta partenerii.

În același timp, Rusia a respins categoric aderarea la NATO sau desfășurarea forțelor europene de menținere a păcii pe teritoriul Ucrainei, ambele fiind considerate cele mai puternice mijloace de descurajare a unor viitoare atacuri.

„Nu putem permite ca infrastructura militară a NATO să se apropie atât de mult de granițele noastre”, a declarat, în luna mai, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov.

Președintele Emmanuel Macron a declarat, pe 13 august, că Trump a exclus aderarea Ucrainei la NATO, dar a afirmat că Statele Unite sunt pregătite să ofere Ucrainei alte garanții de securitate după stabilirea păcii. Trump a exclus, de asemenea, trimiterea de trupe americane în Ucraina.

Cu toate acestea, în cadrul recentelor discuții, liderii europeni și-au exprimat sprijinul ferm pentru o garanție de tipul „Articolului 5”, susținută de un grup de aliați europeni cunoscut sub numele de „Coaliția celor dispuși”.

Un plan de acest fel ar fi în concordanță cu insistența lui Trump ca Europa să suporte costurile și responsabilitatea pentru garantarea securității Ucrainei, deși detaliile acestuia sunt încă neclare.

Recent, Zelenski a propus și un plan de achiziționare de arme americane în valoare de 90 de miliarde de dolari, ca parte a garanțiilor de securitate, în încercarea de a atrage SUA prin legarea apărării Ucrainei de interesele financiare ale Americii.

O serie de propuneri, de la cele autentice la cele fără sens

Aderarea la NATO este „cea mai bună și singura garanție autentică” de securitate pentru Ucraina, a declarat Rihor Nizhnikau, expert în Rusia la Institutul Finlandez de Afaceri Internaționale.

Dar, în lipsa acesteia, cea mai bună alternativă ar fi „un nou acord de securitate, încheiat de un grup de aliați occidentali angajați, care să prevadă prezența trupelor europene pe teren și să includă o serie de dispoziții clare și necondiționate, precum sprijinul financiar și militar pe termen lung”, a spus el.

Nizhnikau și-a exprimat însă îndoiala că propunerea actuală a Europei este fezabilă, având în vedere refuzul Rusiei de a ajunge la un acord de încetare a focului sau că Rusia ar fi de acord cu un acord de tipul celui prevăzut la Articolul 5.

„Refuzul de a aplica Articolul 5 este principalul motiv pentru care chiar și deschiderea procesului de aderare la NATO pentru Ucraina a fost respinsă din 2022. În al doilea rând, acest lucru contrazice în mod evident cerințele fundamentale ale Rusiei”, a afirmat el, subliniind că implicarea crescândă a Occidentului în Ucraina a fost una dintre justificările invaziei lui Putin.

„Ceea ce Europa poate oferi în mod credibil nu sunt garanții de securitate, ci mai mult din același lucru: mai mulți bani și sprijin militar pentru Ucraina”, a adăugat Nizhnikau.

Garanții potențiale și critici

Peter Layton, expert militar la Royal United Services Institute, a afirmat că o propunere realistă ar putea fi desfășurarea de unități de sprijin logistic în zonele vestice ale Ucrainei, departe de linia frontului, și patrule cu drone deasupra estului Ucrainei și Mării Negre.

O altă garanție potențială de securitate, care ar putea fi mai probabil să fie luată în considerare, este furnizarea continuă de arme și echipamente, precum și asistența pentru construirea unei industrii de apărare ucrainene autonome, a afirmat Layton.

În ceea ce privește o concesie din partea Rusiei promovată de trimisul special al SUA, Steve Witkoff - o potențială ofertă a Rusiei de a consfinți în codul său legal neîncălcarea suveranității Ucrainei sau a altor țări europene - „o astfel de legislație ar fi lipsită de sens și ar putea fi modificată peste noapte”, a spus Layton, menționând că, în Codul Penal al Rusiei este interzisă deja planificarea, pregătirea, declanșarea sau purtarea unui război de agresiune, ceea ce nu a împiedicat invadarea Ucrainei.

„Aceste concesii sunt pur și simplu lipsite de sens și probabil că nu există intenția de a le respecta. Sunt doar zgomot.”

„O cantitate enormă de lucru”

James Shea, expert în apărare și securitate la Chatham House, a susținut că modalitatea de a evita eșecurile Memorandumului de la Budapesta este „prezența permanentă a trupelor occidentale pe teritoriul Ucrainei, susținute de forțele navale din Marea Neagră pe bază de rotație, și apărarea aeriană și antirachetă occidentală”.

Dar proiectul inițial al „Coaliției celor dispuși” prevedea doar aproximativ 10.000-20.000 de soldați, concentrați pe instruirea armatei ucrainene, a remarcat el.

„Dacă acum discutăm serios despre o forță de tipul celei prevăzute la Articolul 5 din Tratatul NATO, ipotezele de planificare ale coaliției vor trebui schimbate complet, fiind necesar un nou proces de planificare pentru o forță mult mai mare și mai bine înarmată”, a afirmat Shea.

„Cine se va ocupa de această planificare?”

Chiar dacă se va elabora un plan mai coerent, rămân în continuare întrebări-cheie, a adăugat Shea, printre care se numără dacă Moscova poate fi convinsă să permită forțelor NATO să intre în Ucraina dacă acestea nu se află sub comanda oficială a NATO și dacă un viitor acord de tipul celui prevăzut la Articolul 5 va include garanții nucleare sau un angajament al tuturor participanților să apere Ucraina în cazul unui nou atac al Rusiei.

„Există o mulțime de detalii extrem de importante care trebuie rezolvate aici, dacă se dorește ca garanțiile de securitate să fie credibile și eficiente”, a spus Shea.

„Și sunt sigur că, odată ce negocierile vor începe, Rusia va interpreta conceptul de garanții de securitate într-un mod foarte diferit de cel al Coaliției celor dispuși și al Statelor Unite”.

‍