Iulian Chifu // În pragul Războiului Total în Orientul Mijlociu
Lupta pentru pace este un oximoron care a definit politicile blocului socialist-comunist-sovietic în timpul Războiului Rece. O virtualitate care acoperea acțiunile subversive și crizele calde, prin intermediari, care defineau anii 60-70-80. Adevărata luptă pentru pace ar putea fi văzută astăzi, prin eforturile enorme pe care le fac mediatorii în Orientul Mijlociu, cu precădere Statele Unite, Egiptul și Qatarul, dar și alți actori mai puțini vizibili și asumați public, dar nu mai puțin esențiali. Pentru a preveni un război total în Orientul Mijlociu, după suita de trei asasinate din regiune - comandantului militar al Hamas, Mohammed Deif, într-un raid israelian în sudul Gaza, la 13 iulie, confirmat la 30 iulie, ziua eliminării lui Fuad Shukr, lider militar Hezbollah în sudul Beirutului și a lui Ismail Hanyieh, liderul politic al Hamas, la Teheran, la 31 iulie, în ziua inaugurării președintelui iranian, Massoud Pezeshkian – administrația Biden la finalul unicului său mandat face eforturi supraomenești, la cea de-a zecea vizită în regiune a Secretarului de Stat Antony Blinken, în cele 10 luni de război după atacul din 7 octombrie 2023. Dar aceste eforturi nu fac, firește, obiectul prim planului mediatic, mai preocupat de fapte strălucitoare și nenorociri care atrag vizualizările, panaceul percepției publice a cetățeanului mediu de astăzi.
Evitarea războiului total în Orientul Mijlociu
Orientul Mijlociu este în pragul războiului total după ce retalierea israeliană din Gaza împotriva Hamas, după incursiunea din 7 octombrie 2023, s-a extins la schimburi constante de rachete în Liban și Nordul Israelului – totuși la un nivel încă gestionabil față de cantitatea de rachete deținută de Hezbollah, 150.000 – și mai ales prin intervenția dronelor lansate de Houthi din Yemen asupra porturilor și orașelor israeliene. Totuși punctul de ruptură l-a reprezentat seria de eliminări țintite – recunoscute sau nu – ale Israelului împotriva liderilor Hamas și Hezbollah.
Momentul cel mai dificil l-a reprezentat uciderea la Teheran, în ziua inaugurării președintelui Pezshkian, a liderului politic al Hamas, Ismail Hanyieh, la 31 iulie. Acțiunea, neasumată niciodată de Israel, nu are nici azi o decriptare completă, că este vorba despre utilizarea unei rachete sau drone, că ar fi vorba despre o bombă amplasată din timp în incinta casei de oaspeți a Gardienilor Revoluției Islamice unde era găzduit, cu concursul unor persoane din interior.
Simpla absență a probelor și dovezilor privind explozia care i-a curmat viața liderului Hamas a reprezentat o sfidare a Iranului, punerea sub semnul întrebării a capacității de a-și apăra oaspeții și a lansat mesajul că Israelul are acces oricând, oriunde, la orice țintă. Și cum serviciile israeliene de informații s-au dovedit mai puternice decât cele iraniene și ale organizațiilor dependente din tot Orientul Mijlociu, a fost reinstalată, astfel, descurajarea credibilă în raport cu Iranul.
Desigur, amenințarea retalierii este evidentă. În aprilie, după uciderea a doi generali ai ICRG – Corpul Gardienilor Revoluției Islamice, într-o dependință a misiunii diplomatice din Siria, atac tot nerevendicat de Israel, retalierea a fost masivă, cu circa 350 rachete balistice, de croazieră și drone care au lovit Israelul, majoritatea interceptate. E adevărat, și atunci fusese convenită dezescaladarea, atacul fusese anunțat, SUA a ajutat cu propriile capabilități din Golf și Mediterana la doborârea acestui val. De această dată, Iranul se consideră îndreptățit să retalieze, cu un nivel al impactului mult mai mare, anunțând totuși că nu-și dorește războiul pe scară largă în Orientul Mijlociu.
Rămâne de văzut în ce măsură tipul de retaliere va putea fi suficient de puternic și cu impact pentru ca Iranul și propria populație, dar și statele din regiune dependente de Iran, să considere că a marcat forța sa de atac și distrugere împotriva Israelului, reintroducând o descurajare credibilă reciprocă, însă fără ca acest atac să determine reacția statului Israel în formula escaladării spre războiul pe scară largă. De altfel, în acest context, liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah a subliniat că un acord de încetare a focului în Gaza ar putea fi un element relevant, care să expliciteze evitarea retalierii.
Totuși ministrul Iranian de Externe, Bagheri Kani, a anunțat sâmbătă că Iranul ”are dreptul inerent și legitim” de a retalia ca urmare a uciderii de către Israel a lui Ismail Haniyeh la Teheran, la 31 iulie. Hezbollahul, de partea sa, face același tip de retaliere, dar sub nivelul lansării unui război pe scară largă, în nordul Israelului, trimițând rachete asupra facilităților militare din regiune. De notat că, dacă în aprilie cel puțin 5 rachete balistice iraniene au străpuns scutul israeliano-american realizat ad hoc în regiune, în cazul rachetelor cu rază scurtă de proveniență iraniană lansate de Hezbollah, capacitatea sistemelor Iron Dome, Praștia lui David sau Arrow israeliene este limitată, nu atât prin copleșirea cu un număr mare de ținte, cât prin rachetele cu rază scurtă utilizate al căror zbor este foarte rapid și nu permite secvența suficientă de identificare și țintire la timp, până la impact.
Dezastrul din Gaza înainte de acord
Secretarul de stat, Antony Blinken, a ajuns în Israel duminică, 18 august, urmând să se întâlnească a doua zi, luni, cu premierul Netanyahu și cu numeroși oficiali israelini. Este cea de a zecea vizită în 10 luni menită să discute soluția încetării focului și o soluție finală pentru războiul dintre Israel în Gaza și, mai larg, o soluție de pace pentru Orientul Mijlociu. Principala divergență este neacceptarea de către partea israeliană a soluției celor două state, explicit sau implicit, blocarea acesteia în Ciosiordania și Gaza și subminarea eforturilor președintelui Joe Biden care și-a asumat, pentru finalul de mandat, rezolvarea acestei chestiuni care amenință să se transforme într-un război total în Orientul Mijlociu.
Totuși optimismul inițial, de la apariția propunerilor de pace mediate de către SUA, Egipt și Qatar, a fost subminat constant de către părți prin evitarea compromisurilor, prin inflexibilitate sau introducerea constantă de noi condiții în discuție. Mai nou, criza umanitară din Gaza, procedurile Curții Internaționale de Justiție în privința acuzațiilor de genocid în Gaza și acțiunile ofensive israeliene, inclusiv seria de atentate și eliminări ale liderilor Hamas și Hezbollah, afectează contextul acestor negocieri.
Sosirea lui Blinken în Orientul Mijlociu a fost prefațată de afirmația premierului Netanyahu de sâmbătă la Tel Aviv, în care a solicitat "o presiune puternică" împotriva Hamas pentru a ajunge la un compromis, în timp ce violențele noi au marcat toată regiunea, cu tiruri proaspete în Gaza și Liban, violențe ale coloniștilor împotriva localităților palestiniene în Cisiordania și atacuri cu impact emoțional și victime colaterale.
Armata israeliană a anunțat faptul că trupele sale "continuă activitatea operațională" în centrul și sudul Fâșiei Gaza și că "au eliminat aproximativ 20 teroriști" în ultimele 24 ore în Rafah, la punctul de trecere spre Egipt. Palestinienii susțin că loviturile israeliene au lovit și ucis 21 de oameni inclusiv 6 copii în Gaza duminică. Armata israeliană a anunțat că a distrus lansatoare de rachete utilizate pentru a lovi Israelul din sudul orașului Gaza și Khan Younis, a negat că ar fi țintit civili ci doar militanți Hamas, etichetați cu toții drept “teroriști”, care se ascund și operează din mijlocul civililor, din școli și spitale. A fost anunțată și o anchetă internă după alegațiile privind victimele colaterale din acțiunea IDF, armata israeliană.
Situația umanitară în Gaza este dezastruoasă: majoritatea cvasitotală a populației de 2,4 milioane de locuitori ai regiunii a fost mutată din rațiuni operaționale măcar o dată, aflându-se cu precădere în zonele declarate sigure dar și ele subiectul unor atacuri câteodată. Biroul Națiunilor Unite pentru Afaceri Umanitare susține că ultimele ordine israeliene de vineri privind strămutarea pentru operațiuni au redus dramatic "zona umanitară", desemnată drept sigură de către Israel, care acoperă azi doar 11% din teritoriu, în condițiile în care populația se confruntă, mai nou, și cu o lipsă acută de apă iar peste 60% din rezervele naturale de apă se află exact în zona de evacuare desemnată, unde au avut loc luptele de sâmbătă și duminică.
Pe de altă parte, Hamas, surse palestiniene, analiști israelieni, opoziția israeliană din stradă și rudele răpiților acuză conducerea și guvernul Netanyahu de faptul că dorește să submineze orice tip de acord pentru a-și salva Guvernul, știut fiind amenințarea partidelor de extremă dreaptă din coaliție, a liderilor Itamal Ben Gvir și Belalel Smotrish că vor ieși din coaliție dacă se încheie un acord. În plus, asasinatele din Gaza, Liban și Teheran sunt de asemenea destinate să provoace pe rând blocajul privind soluția în Gaza, să mențină tensiunile, dacă nu să lanseze un război în Liban și să determine reacții și să blocheze orice acord nuclear între SUA, comunitatea internațională și Iranul noului președinte moderat proaspăt ales, acord JCPOA – limitarea îmbogățirii uraniului contra ridicarea sancțiunilor - cu care Israelul și premierul Netanyahu nu a fost niciodată de acord.
Atacul terorist al Hamas din 7 octombrie a dus la moartea a 1198 de persoane, cu precădere civili israelieni din sudul statului, precum și la răpirea a 251 ostatici. 111 rămânând în custodia Hamas după ce restul au fost eliberați într-un schimb contra încetarea focului, în noiembrie 2023. Dintre aceștia, partea israeliană crede că 39 au murit deja în prizonieratul Hamas, undeva prin tunelurile de sub Fâșia Gaza, acolo unde ar fi utilizați ca scuturi umane de către liderii militari ai regiunii, cum se întâmplă, din păcate, cu întreaga populație palestiniană
Nașterea dificilă a unui acord
Secretarul de stat Antony Blinken și-a întrerupt concediul pentru a veni în Orientul Mijlociu cu obiectivul de a preveni războiul extins cu acest acord pentru Gaza, negociat în diferite formule încă din luna aprilie-mai. Joi, la Cairo, apoi la Doha, negocierile prin intermediari făcute de către mediatorii egipteni și qatarezi au făcut progrese prin intermediul noilor propuneri americane menite să depășească blocajul existent. Ei au anunțat progresele, fapt care l-a făcut pe președintele Biden să fie optimist și să considere că un compromis este mai aproape decât a fost vreodată, scopul fiind încetarea focului și eliberarea ostaticilor și deținuților de către ambele părți, potrivit Departamentului de Stat.
Acordul originar, atribuit Israelului, și prezentat de către președintele Biden la 31 mai, a însemnat un acord în 3 faze prin care luptele să înceteze pentru 6 săptămâni, în faza inițială, care să ducă la eliberarea ostaticilor și a prizonierilor palestinieni într-un balet care să conducă la creșterea încrederii și compromisuri pas cu pas acceptabile ambelor părți, dacă manifestau flexibilitate. Propunerile care să acopere găurile și diferențele par să fi fost raționale și estimarea mediatorior este că se putea lucra pe ele cu cele două părți. Totuși, dacă Israelul a trimis o delegație, Hamas a lucrat prin intermediari și nu a fost prezentă direct pentru a marca nemulțumirea privind uciderea lui Hanyieh care era reprezentantul său la aceste negocieri și a nu-l expune pe actualul lider politic, Yahya Sinwar, care este ascuns într-o zonă nedeterminată în tunelurile de sub Gaza, unde se protejează cu ostaticii israelieni.
După planul inițial, acceptat de către Hamas, Israelul a introdus noi condiții de securitate, care au fost respinse. Detaliile nu sunt publice, dar principalele neînțelegeri vin de la prezența sau nu a trupelor israeliene în Gaza după încheierea confruntărilor, în special de-a lungul coridorului Philadelphi, în mijlocul Gaza și la frontiera cu Egiptul. De asemenea, o parte din neînțelegeri vine din solicitarea israeliană de a controla fiecare persoană ar reveni în Nordul Gaza pentru a nu fi militant Hamas și a nu aduce arme în regiune. Apoi, dacă Hamas a cerut o încheiere definitivă a războiului prin această încetare a focului, Israelul insistă că ar fi vorba doar despre o întrerupere temporară a luptelor, rezervându-și dreptul de a interveni din nou oricând în Fâșie.
Între stipulările din propunerile mediatorilor, care au fost publicate de către Institutul de Studiere a Războiului, făcă a putea fi verificate, se numără:
- IDF, armata israeliană, își va reduce prezența de-a lungul Coridorului Philadelphi dar nu se va retrage complet. Asta permite controlul și intervenția israeliană pentru cei care traversează către nord coridorul pentru a reveni în Nordul Gaza, dar evită crearea unei zone tampon, eventual colonizate de către israelieni, în Nordul Fâșiei.
- Autoritatea Palestiniană va fi cea care va gestiona punctul de trecere din Rafah, sub “supervizare israeliană”. Acest fapt exclude ca Hamas să mai controleze punctul de trecere cu Egiptul și traficul de arme și permite menținerea unei prezențe israeliene, lăsând totuși ca punctul de la Rafah să fie sub controlul palestinian.
- Israelul va monitoriza revenirea refugiaților și a strămutaților intern în Gaza, traversând Coridorul Netzarim.
- Israelul va elibera “o mare parte” dintre prizonierii palestinieni, la schimb cu eliberarea ostaticilor israelieni.
- Israelul va păstra un drept de veto privind eliberarea a cel puțin 100 de prizonieri palestinieni pe care-i cere Hamas – o formulă intermediară de a menține controlul asupra celor mai periculoși teroriști, dar și de a elibera cât mai aproape de solicitări, toți prizonierii palestinieni contra tuturor ostaticilor israelieni.
Hamas a respins abordarea extrem de optimistă americană, acuzând faptul că Netanyahu produce noi condiții și le tot adaugă pentru a deraia negocierile. Samir Abu Zuhri, unul dintre liderii Hamas, a acuzat SUA că dorește să impună un dictat în cadrul negocierilor, subliniind că progresele în cele două zile de negocieri de la Doha sunt iluzorii, că nu au loc adevărate negocieri ci tentative de a impune soluția americană. În același timp, Osama Hamdan, membru al grupului de negociatori Hamas și fost reprezentant în Liban și Iran al organizației, a susținut că Israelul dorește dreptul de a putea reveni și relansa luptele chiar dacă Hamas e de acord cu schimbul de prizoniei. "Vor să poată reveni în Gaza oricând își doresc", susține Hamdan.
Biroul premierului Netanyahu a anunțat că privește cu optimism precaut, rezervat, evoluțiile din acordul propus de SUA. Premierul a descris negocierile drept complexe, insistând că-și dorește "să conducă negocierile, nu să dea frâul liber negocierilor". Israelul rămâne ferm atașat propunerilor din 27 mai, susține partea israeliană, relativ la principiile stabilite pentru securitate. "Sunt negocieri, nu o evoluție în care tot cedăm, tot cedăm. Sunt lucruri în care putem fi flexibili și altele în care nu mai putem fi flexibili și de aceea vom insista pentru ele", susține premierul israelian, care a cerut ca presiunile să se facă asupra Hamas, care ar fi complet imobilă în solicitările sale.
În timp ce Hamas susține că în Gaza au fost uciși 40.000 palestinieni, Israelul susține că a eliminat 17.000 luptători Hamas, chiar dacă uneori acceptă existența victimelor colaterale.
Angajarea Iranului în negocieri
Negocierile actuale mai au o valoare de utilizare, scopul principal fiind evitarea escaladării războiului în întregul Orient Mijlociu. Iar dacă între Iran și Hezbollah descurajarea credibilă care să mențină echilibrul e lesne de instalat, nu la fel de simplu este un asemenea echilibru care să aranjeze deopotrivă Israelul și Iranul, deși ambele nu-și doresc escaladarea în război deplin. Acum există un nivel de implicare al Iranului în negocieri, în sensul informării sale și a presiunilor pe care Pazeshkian le-ar putea pune asupra Hamas pentru a accepta acordul de încetare a focului, sau măcar pentru a realiza blocajul și sursa acestuia, deci a exonera partea israeliană, a expune Hamas și a evita confruntarea totală pe această bază.
Astfel, Iranul a intrat în legătură cu mediatorii internaționali pe aceasă temă. Ministrul de externe iranian, Ali Bagheri Kani a vorbit la telefon de două ori, la 15 și 16 august, cu premierul qatarez și ministrul de Externe, Mohammed bin Abdulrahman al Thani. Iar la 17 august, a avut o convorbire telefonică și cu ministrul de Externe egiptean Badr Abdelatty. Astfel, el este la curent cu propunerile și cu reacțiile părților la aceste negocieri. În acest fel, reacțiile Hamas din ajunul vizitei lui Blinken nu au fost o surpriză.
Hamas a respins formula propusă de SUA și mediată de Egipt și Qatar, potrivit Asharq News, post saudit, susținând că noile propuneri “contrazic complet” solicitările anterioare ale Hamas. În comunicatul oficial al Hamas din 18 august se notează faptul că Israelul ar fi instituit “noi condiții și solicitări” care au obstrucționat negocierile. Hamas a criticat și lipsa prevederilor privind încetarea permanentă a focului din ultima propunere, cu precădere prevederile ce permit IDF, armatei israeliene, să rămână în Fâșia Gaza, în mod special la nivelul coridoarelor Netzarim și Philadelphi.
Hamas a respins, de asemenea, ultimele propuneri privind schimbul de ostateci cu prizonieri palestinieni în varianta israeliană, insistând asupra propriilor propuneri din iulie 2024, care nu sunt publice. Reacțiile mai multor reprezentanți palestinieni au indicat blocaje semnificative în negocierile privind încetarea focului contra ostateci, respingând optimismul american pentru atingerea unui acord rapid. Osama Hamdan, membru al biroului politic Hamas, a invocat introducerea de către Israel a unor “noi idei” în cea mai recentă reuniune de negociere și a criticat faptul că încetarea focului nu e legată de retragerea totală a trupelor israeliene din Fâșia Gaza. Hamdan l-a acuzat pe premierul Netanyahu că nu se angajează în negocieri serioase, sugerând faptul că pretinsele progrese față de un acord încetare a focului contra ostatici este o iluzie.
În acest context, este de văzut nivelul de presiune pe care secretarul de stat Antony Blinken îl poate introduce în negocierile cu partea israeliană, pentru a sublinia eforturile proprii și a arăta Iranului lipsa capacității de negociere și inflexibilitatea Hamas în acest proces. Perspectiva ca operativii Hamas să scape nepedepsiți este inaceptabilă Israelului, de unde formula sa privind încetarea temporară a focului față de varianta palestiniană care ar dori încheierea războiului și retragerea completă a trupelor israeliene dacă eliberează ostatecii. Israelul consideră că această variantă va fi un premiu pentru teroriști, care vor putea reveni oricând să facă o acțiune ca cea de pe 7 octombrie, așa cum menținerea trupelor israeliene în Gaza înseamnă ocupație pentru palestinieni ca și lipsa controlului la punctul de trecere Rafah, care ar putea sugruma economic Fâșia.
