Iulian Chifu // Înainte de Anchorage: miza unei întâlniri definitorie pentru război, pace și reașezarea lumii lui Trump

Reuniunea Trump-Putin de la Anchorage a dobândit semnificații majore globale, chiar fără legătură curăzboiul de agresiune al Rusiei din Ucraina și eventuala stopare aostilităților. Donald Trump își joacă credibilitatea, existând elemente dediplomație de afaceri pe care le invocă pentru a transmite idea că există oșansă ca Putin să accepte pași în spate de la cererile sale maximale. Pe dealtă parte, Putin maximizează profiturile în războiul informational global cucare îmbracă puterea sa și postura egală cu Trump, ieșirea din izolare și jocultip Yalta al celor mari și relevanți pentru a acoperi imaginea proastă,presiunea internă anti-război și costurile tot mai ridicate după acest an aloricărei formule de continuare a războiului în regim de sancțiuni. Măsura încare Putin pune ceva pe masă la Anchorage pentru a-l mulțumi pe Trump și aarăta bunăvoință va determina soarta războiului, dar și soarta Rusieipost-război, cât va mai rămâne din ea și cât va costa aventura din Ucraina careeste considerată în continuare existențială pentru puterea lui Putin și agrupării din jurul său.

 

Discuții pentru încetarea temporară a focului cu obiectivemaximaliste ale Rusiei

 

La Anchorage nu se discută desprepace în Ucraina. Ci doar despre încetare a focului, în condițiile în care Rusiaîși menține obiectivele maximale, fapt subliniat explicit de către MAE, Duma deStat, președinție. Practic Kremlinul a folosit intermediari pentru a subliniacă Steve Witkoff, trimisul special al lui Trump, a înțeles greșit discuțiabilaterală cu Putin. Rusia ar fi interesată să câștige la masa verde ceea ce nupoate câștiga prin luptă, eventual fără pierderi: preluarea centurii întăritedin Donbas, construită de ucraineni începând cu 2014, după anexarea Crimeii șiagresiunea militară rusă din Donetsk și Lughansk, întărită puternic dupădeclanșarea războiului de agresiune din 24 februarie 2022.

 

Pe fond, poziția anunțată arată căPutin nu e interesat să desfășoare negocieri de pace serioase, chiar dacăanturajul său numește drept concesie faptul că nu mai cere o soluție finală, ciacceptă și o încetare parțială, temporară a focului. Iar mesajul oficial, remisprin toate vocile din media și oficiale este că nimic nu s-a schimbat de laanunțul din 14 iunie 2024, acolo unde sunt marcate condițiile privindacceptarea încetării focului, care sunt maximalist și egale cu capitulareaUcrainei și îndeplinirea condițiilor maximale pentru care Rusia a începutrăzboiul.

 

Mai mult, toată lumea subliniază, deasemenea, că acestea sunt doar cererile prealabile pentru o încetare temporarăa focului, nicidecum pentru pace, aici urmând să mai intervină și altedoleanțe, din pachetul denumit codificat “eliminarea cauzelor fundamentale aleconflictului”, care privesc SUA, NATO și Europa și presupun un veto rus petoate problemele de securitate ale Europei și revenirea la situația de dupăreunificarea Germaniei, fără extinderea NATO începând din 1997, cu care Rusianu a achiesat niciodată și s-a realizat și a fost recunoscută pentru că Rusiaera slabă atunci.

 

Putin este atât de obsedat șiconcentrat pe război și pe Ucraina încât a eliminat din preajmă, a tăiatresponsabilitățile și a marginalizat pe oricine a venit cu idei privindîncheierea războiului. Este cazul lui Dmitri Kozak, partenerul său de cursă lungă,adjunct al șefului Administrației Prezidențiale, care a pierdutresponsabilitățile pe Ucraina(și Republica Moldova, deopotrivă) pe motiv că arfi propus un acord și încheierea războiului, considerat existențial de cătrePutin. În locul său, atribuțiile au fost preluate de un alt adjunct, SergeiKiriyenko, mult mai belicos și adept al rezultatelor maximaliste pe principiulși presupunerea că Rusia câștigă războiul, e aproape de victorie și Occidentulva capota, de aceea nu trebuie să facă nici o concesie pe nici un dosar.

Pe acest fond se desfășoarăreuniunea de la Anchorage, care a pornit de la un nivel de ambiție foarteînalt, încheierea războiului, a coborât obiectivele la încetarea completă afocului și oprirea uciderilor, pentru a ajunge, în final, la un summit de ascultare,înțelegere dacă Putin vrea pacea, dacă există vreo formulă de pace și ce arurma. De aici și reformulările administrației în privința multor elementevizând întâlnirea Trump-Putin și care acoperă inițierea de pe poziții nesigureși fragile, într-o situație fragilă și care aducea riscuri pentru imagineapreședintelui Trump dacă e prins și exploatat incorect de către Putin, așa cumse anunță deja.

 

Principiile comune SUA-UE-NATO pentru abordarea lui Putin

 

Astfel, administrația a comunicat căSUA nu urmărește nici un acord cu Rusia privind aranjamentele de pace înUcraina, nu negociază chestiuni teritoriale cu Putin, încearcă să-l convingă pepreședintele rus să se angajeze în încetarea focului – chiar dacă e nesigur căPutin va accepta această încetare necondiționată - și doar Zelenski poatenegocia chestiuni teritoriale, de unde nevoia unei întâlniri rapide în treichiar săptămâna următoare.

 

Tammy Bruce, purtătorul de cuvânt alDepartamentului de Stat a declarat că summitul din Alaska nu e o negociere. CăTrump îi va informa imediat pe Zelenski și liderii europeni despre întâlnireasa cu Putin. Karoline Leavitt, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, a declaratcă scopul lui Trump este să înțeleagă mai bine cum să încheie războiul dinUcraina și că, pentru el, este un exercițiu de a asculta cealaltă parte, pePutin. Negocierile de pace vor necesita o întâlnire trilaterală întreRusia-Ucraina și Statele Unite. Iar Secretarul de Stat Marco Rubio a declaratcă Trump dorește să-l simtă pe Putin, ca să poată lua decizii ulterioare cum săîncheie războiul. Rubio a insistat pe angajamentul Rusiei în război probat dedimensiunea victimelor admise, peste 60.000 numai în luna iulie și peste unmillion de la începutul anului.

 

Un singur avertisment deconstrângere și forță a fost emis de către Donald Trump, probabil un răspunsfață de zgomotul creat de presa rusă că Witkoff nu a înțeles ce i s-a spus decătre Putin(deși deschiderea spre o soluție a fost confirmată miercuri de discuțiaRubio-Lavrov): Rusia se va confrunta cu consecințe foarte severe dacă Putin nuse angajează serios în negocieri de pace cu Ucraina după summitul din Alaska.

 

Trump este cu adevărat frustrat,furios și supărat pe Putin, și avertizează să nu mai fie luat peste picior sausă se încerce păcălirea sa cu un summit care să nu aducă, din nou, nimic, doareventuala sa nouă ridiculizare. Pentru că nimic nu l-a înfuriat pe Trump maimult decât bătaia de joc a presei ruse – amplificată mediatic și viralizatăglobal, sau schimbul neserios, excesiv și neproductiv de replici pe socialmedia cu fostul președinte, actual vicepreședinte al Consiliului Național deSecuritate al Rusiei, Dmitri Medvedev și retorica sa nucleară.

 

Nu mai puțin relevant este consensulobținut în discuția online cu o parte din liderii europeni și președinteleUcrainei Volodimir Zelenski, miercuri, 13 august, în pregătirea summitului cuPutin, acolo unde europenii au cerut să nu se discute concesii pe securitateaEuropei fără europeni și Zelenski să nu se discute Ucraina fără prezențaUcrainei la masă. Președintele Donald Trump a acceptat, în cadrul discuțiilor,inclusiv perspectiva nevoii unei garanții de Securitate comune SUA-UE pentruUcraina, singura excepție fiind cele care implică apartenența la NATO aUcrainei.

 

Între principiile comune conveniteîn perspectiva negocierilor cu Rusia, se numără:

- orice privește Ucraina va fidiscutat cu Ucraina;

- părțile trebuie să organizeze oîntâlnire trilaterală între Zelensky, Trump și Putin; - părțile vor accepta oîncetare a focului înaintea oricăror discuții mai largi despre un acord depace;

- Occidentul va acorda garanții desecuritate de încredere, solide, Ucrainei;

- Rusia nu poate fi lăsată să deținăun veto asupra potențialei accederi a Ucrainei în UE sau NATO;

- Toți cei angajați vor întărisancțiunile împotriva Rusiei dacă Putin refuză o încetare a focului dupăsummitul din Alaska.

 

Războiul informațional al lui Putin cu lumea: profit maximdin întâlnirea de la Anchorage

 

O componentă extrem de importantă aperspectivei întâlnirii de la Anchorage a fost alimentarea mașinii depropagandă, dezinformare și a războiului informațional al Rusiei la nivelglobal. Până să deconteze orice tip de posibilă înțelegere sau, din contra,ridicarea de la masă a lui Trump după 2 minute, cum a invocat, și accentuareasancțiunilor, Rusia a vrut să profite din plin de partea de imagine, percepțiepublică și a desenat deja victoria pe care ar fi repurtat-o prin simplaîntâlnire cu Trump pe teritoriul american.

 

Astfel, narațiunile le continuă pecele consacrate, dar adaugă noi argumente, nuanțe și reformulează poziții înspațiul public. Mai întâi, ultimele trei zile au fost alimentate de mesaje cusperanțe pentru pace, o formulă de liniștire a valului de mișcări anti-războidin Rusia însăși. Apoi s-a insistat pe faptul că Rusia poate să ducăconfruntarea cu Occidentul în special pe baza susținerii partenerilor săi îneconomie și efortul de război – cu China, Coreea de Nord, Iranul, fiecare pealte dimensiuni, de la produse cu dublă utilizare și ocolirea sancțiunilor,vânzări de petrol direct în larg mergând până la o nouă tranșă de 11.000soldați din forțele speciale nord-coreene și muncitori pe post de sclavi îneconomia rusă, la nivelul cel mai de jos, continuând cu fabrica de droneiraniene din Tatarstan și alte elemeente de sprijin militar – în ciudanemulțumirii Teheranului pentru sprijinirea formală în timpul atacurilorisraeliene și americane asupra siturilor sale nucleare.

 

O altă linie a propagandei estesublinierea stabilității economice a Rusiei, cu precădere vizată aici fiindaudiența internă. Pentru cea externă, reuniunea de la Sankt Petersburg a dat onotă de realism, fiind permise evaluările negative de către oficialii ruși.Rusia a aplicat metode de politică monetară și politici economice care sădeghizeze problemele sale economice, a alterat sau blocat informațiile publicedespre economia sa, dar toate intervențiile de formă și pentru aparențe nu aufăcut decât să exacerbeze instabilitatea economică reală și lipsa capacitățiide reechilibrare a economiei.

 

Sublinierea constantă a lipseidorinței de a face compromisuri pentru că Rusia e în poziție de forță,avansează și e victorioasă în Ucraina poate fi și acesta un subiect de războiinformațional, mai degrabă decât o bravadă publică și element de propagandă,odată ce realitatea de pe teren o contrazice cel puțin în privința pierderilorinacceptabile de tehnică militară și personal, și al dezechilibrului vizibilîntre pierderile ruse și ucrainene, care se ridică cam 1:3 la tehnică și 1-5 laoameni(morți, răniți, prizonieri și incapacitați). Acest pas și referința lacauzele fundamentale ale conflictului pot fi mai degrabă elemente de propagandăcare să acopere o poziție reală mult mai slabă și o dorință de compromis șiînchierea conflictului, de unde optimismul moderat al întâlnirii SUA-UE-NATO înprivința șanselor unui rezultat la Anchorage. Recursul la politicilelingvistice din Ucraina, cele religioase și statutul Bisericii Ortodoxe Rusealături de referirile la denazificare-schimbarea de regim de la Kiev – șidemilitarizare par a fi tot parte, prin nerealismul lor, din campania depropagandă rusă, nu din puncte reale de agenda pentru întâlnirea lui Putin cuTrump.

 

Dar poate cea mai periculoasă liniedezvoltată de Rusia în propaganda legată de moment a fost asocierea reuniuniide la Anchorage cu cea de la Yalta, din 1945. Motivele sunt multiple, darprincipalul este că Rusia devine egala Statelor Unite, Putin egalulpreședintelui american Donald Trump, capabil să împartă lumea cum a fost odatăpe vremea Uniunii Sovietice a lui Stalin. Mesajele sunt că Yalta a fost ceacare a dus la Victoria în cel de-al Doilea Război Mondial, în timp ce reuniuneaTrump-Putin de la Anchorage previne cel de-al Treilea Război Mondial. Imagineaduce din nou la sfere de influență exclusive și puterea majoră a Rusiei luiPutin, pentru că Statele Unite și Rusia discută azi ca doi prieteni. Exceselepe această direcție au mers până la invitația formulată de lideruld de facto aladministrației din Crimeea ocupată, Serghei Aksionov, ca Trump să vizitezeCrimeea pentru a fi de acord cu noua pace de la Yalta.

 

Comentariile au abundat pe aceastădirecție în media rusă după anunțul privind iminența întâlnirii: oamenii cuinfluență reală asupra proceselor globale vor fi la masa din Alaska, cu Rusiaavând poziții mult mai puternice diplomatice, militare și economice decâtOccidentul care o acceptă drept egal, și a repurtat o victorie prin simplarealizare a întâlnirii pe tărâm american, ieșind din izolare și fiind așezatăla masa deciziei globale, acolo unde îi este locul, alături de Statele Unite,dar fără Europa. Dacă Rusia forțează asocierea cu Yalta și egalitatea, dincontra, Statele Unite s-au îndepărtat cu toate ieșirile recente de perspectivaîmpărțirii fie și măcar a Ucrainei, și au împins spre formula înțeleptuluiTrump care ascultă ca să găsească o soluție la un război pe care nu l-aprovocat și care arată clar că Trump este deasupra beligeranților, organizând oîntâlnire între Rusia și Ucraina săptămâna următoare, cu Trump așezat multdeasupra și impunând pacea între cei doi rivali cumva egali, Rusia și Ucraina.O cu totul altă imagine, care așează Rusia la locul ei, ca o putere regionalăîn scădere constantă prin război.

 

Nu trebuie uitată, însă, o altătendință a războiului informațional rus, cel de pregătire a condițiilor pentrua putea contesta orice acord pe seama lipsei de relevanță, legitimitate, statuta celor implicați. Dacă discuția vizându-l pe Zelenski e clasică, invocându-selipsa alegerilor și nerecunoașterea sa de către propriul popor, au apărutelemente de contestare a posturii președintelui American Donald Trump, careeste doar o persoană temporară, pentru că mandatul prezidențial e redus și seîncheie oricum cel de-al doilea, pentru că există precedente(poate doar Trump)că președinții americani nu mai recunosc angajamentele predecesorilor lor, căTrump se reprezintă pe sine și administrația sa, nu întreaga Americă în acesteacorduri, și că, în final, e vorba despre un simplu moratoriu, nu despre unacord de pace iar războiul va reporni imediat ce Rusia va decide să-l reiapentru a-și atinge toate obiectivele.

 

Diplomația afacerilor în viziunea Witkoff-Trump.Constrângerile lui Putin

 

Narațiunea de partea americană esensibil diferită, și mult mai aproape de realitate, pe temele verificabile.Astfel, a fost Putin cel care a solicitat discuția cu Witkoff, ulteriorîntâlnirea cu Trump, și asta imediat ce Trump a impus restricții economiceîmpotriva Rusiei și sancțiuni secundare împotriva partenerilor comerciali aiRusiei, cu precădere India. Abordarea subliniază două lucruri: faptul căsancțiunile americane(și europene) au cu adevărat efect important și că Rusia arealizat că trebuie să-i pună ceva negociabil pe masă lui Trump. Iar un set deelemente de nuanțare a poziției maximaliste cunoscute au apărut și în spațiulpublic după întâlnirea Putin-Witkoff și briefingul făcut de cel din urmăliderilor politici europeni.

 

De altfel președintele Trump asubliniat public faptul că Putin se teme de impactul sancțiunilor americaneasupra Rusiei și a partenerilor economici ai Rusiei de unde propunerea,declicul fiind realizat de creșterea la 50% la tarifele pe mărfuri din India,pe motiv că achiziționează petrol rusesc. Este chiar posibil ca Rusia să fioferit niște garanții partenerilor săi că nu vor fi ținte, eventual pe discuțiianterioare cu Trump. Astăzi, ne spune Trump, totul e pregătit pentruimplementarea unor constrângeri și restricții economice și mai puternice.Pentru că, potrivit lui Trump, economia rusă este vulnerabilitatea cea maiimportantă pe care Statele Unite, Europa și Ucraina o pot valorifica, o pârghieimportantă pentru a bloca capacitatea Rusiei de a continua războiul dinUcraina.

 

În ceea ce privește elementele unormoficiări de poziție a Rusiei, Trump a semnalat că SUA își doresc să returnezeunele dintre teritoriile ucrainene semnificative economic și strategic întimpul procesului de negociere, între care Zaporoje și Kherson, acolo unde seaflă resurse, ba chiar și centrala nucleară de la Zaporoje, cea mai mare dinEuropa, pentru care Trump a mai folosit oferta de a o administra printr-o firmăamericană care să dea curent și în Ucraina, și în teritoriile ocupate de Rusia.Centrala acoperea o cincime din consumul de energie electrică al Ucraineiînainte de război.

 

Între teritoriile promordiale vizatede Trump s-ar afla cele care asigură Ucrainei o ieșire mai importantă la Marea Neagră, la Gurile Niprului și la râul Nipru, folosind râul ca barieră naturalăși linie ce poate fi apărată în perspectiva viitoarelor asigurări desecuritate. Pentru că astăzi, la linia de contact din cele două regiuni sudice,Niprul constituie o barieră cât timp funcționează atacurile constante cu droneucrainene pe linia respectivă pentru a bloca orice avans, însă în vremuri depace dispare adâncimea strategică și accesul la forțarea râului și înaintarearusă e mult mai lesne de realizat. De aici au venit ideile schimbului deteritorii, dar care se pot face între teritorii recunoscute internațional, nuîntre cele ucrainene sub controlul autorităților legitime și cele sub controlrusesc. De altfel, atât Ucraina cât și Rusia au respins această perspectivă,invocând propriile constituții.

 

Secretarul Trezoreriei, ScottBessent, a anunțat că SUA e gata să crească sancțiunile împreună cu stateleeuropene, în funcție de rezultatul de la summitul din Alaska. Tot el a venit cupropuneri de afaceri care să-l tenteze pe Putin, precum accesul la acordulprivind metalele rare ale Ucrainei, ridicarea temporară a unei părți asancțiunilor americane privind aviația civilă rusă – care este în maresuferință din lipsa pieselor de schimb și a mentenanței – sau deschiderileprivind accesul la metalele rare exploatabile în Alaska însăși. Dar și Putinare în portofoliul său propuneri de afaceri precum accesul la metalele rare dinmarele Nord sau din zona arctică pe care le-ar exploata cu americanii.

 

O altă temă tradițională dedeturnare a atenției – așa cum s-a întâmplat în summitul de la Geneva cu Biden,în iulie 2021 – este acordul de control al armamentelor nucleare. Rusia șiPutin invocă deschideri spre o formă a START, eventual atrăgând și China carealeargă spre paritatea nucleară cu cele două mari puteri nucleare alemomentului, contra unor avantaje în Ucraina. Se vorbește despre continuarearespectării, ba chiar a relansării Tratatului Forțelor cu rază medie în Europa– INF, potrivit secretarului de stat în Externele ruse, Sergei Ryabkov. Astfel,dacă administrația Trump a părut mai optimistă că ar putea ajunge la o formăminimală de acord, pe baza argumentelor de mai sus, comunitatea americană deinformații rămâne sceptică iar Europenii se situează pe poziții precautoptimiste.

 

Războiul - condiție existențială pentru Putin

 

Putin este obligat să-și menținăpozițiile maximaliste și obiectivele nerealiste cu care a început războiul șiprin prisma unei soluții existențiale a sa: el trebuie să câștige războiul, saumăcar să poată anunța o victorie la final, asta pentru a-și putea mențineputerea. Presiunea crește, generația septuagenară din jurul său nu devine maitânără, iar presiunile pentru încheierea cu bine și ieșirea din război crescmai ales pentru a explica de ce s-a lansat în Aventura de peste trei ani șijumătate deja.

 

De aceea pare că joaca de-aîncetarea focului este destinată extragerii unor concesii palpabile, atâtteritoriale, condiții acceptabile și ușurarea sancțiunilor, dar și o eventualăpauză strategică pentru a-și reface forțele și a-și reconstrui rezervele depersonal și umplerea depozitelor de echipament și muniție pentru o nouărepornire a războiului. Condițiile sale nechimbate sunt interdicția ca Ucrainasă se alăture vreodată NATO și ca trupe străine occidentale sau ale statelormembre NATO să nu pășească vreodată pe teritoriul ucrainean.

 

Pe de altă parte, e adevărat căPutin crede în continuare că câștigă astăzi, că nu are nici un motiv să renunțesau să facă pași în spate, consideră cei mai sceptici. De altfel, preocupărileprincipale ale ucrainenilor și europenilor este ca nu cumva Casa Albă să fiemanipulată de Putin, și pe această bază să negocieze avantaje pentru Putin carei-ar da o victorie nemeritată, l-ar premia pentru agresiunea militară sau măcarl-ar sprijini imagologic prin găzduirea sa pe pământ american, fărăpreședintele Zelenski și prin imaginile în tete a tete cu Trump, eventualcuvinte frumoase de speranță la final care ar fi utilizate informațional.Există însă credința că Trump chiar ar putea ajunge la un acord, dacă premizelediscutate sunt reale, mai ales pe baza nemulțumirii reale exprimată de Trumppublic pentru continuarea războiului și ignorarea voinței sale.

 

Chiar dacă războiul este existențialpentru Putin, ca și controlarea Ucrainei vecine, care rămâne condiție pentrusupraviețuirea regimului său, s-ar putea ca, pe termen scurt, idea unei pauzeconcomitent cu marcarea câștigului să fie relevantă și extrem de importantăpentru menținerea angajată a opiniei publice ruse pentru reluarea ulterioară arăzboiului. În plus, ridicarea sancțiunilor, fie și parțială, și eventuale alteacorduri economic ar fi de bun augur în situația economică actuală a Rusiei. Înplus, Putin consideră că poate specula și profita de goana lui Trump dupăîncheierea rapidă a confruntărilor.

 

Altfel, un lucru e cert șidefinitoriu pentru încercarea unei negocieri de pace definitive în Ucraina:Putin crede că, dacă Rusia nu câștigă războiul din Ucraina, nici el nu va maifi în funcție prea multă vreme, susține Angela Stent, forst ofițer de intelligenceAmerican responsabil pe Rusia la Departamentul de Stat. El nu se pregăteștedecât conjunctural de o încetare a focului și în nici un caz de sfârșitulrăzboiului. El dorește să facă din actuala întâlnire de la Anchorage o victoriepersonală cât mai vizibilă global, să profite la maximum. În plus, nicitermenul pentru o pauză nu e prea generos: Putin consideră că, dacă nu câștigărăzboiul din Ucraina anul acesta, va fi înlăturat din funcție.

 

‍