Mihai Isac // Cetățenia română, armă în războiul hibrid rus? Drept istoric și obligațiile României în Basarabia

Într-un context geopolitic tensionat, România se confruntă cu provocări care pun în pericol identitatea și securitatea națională. Propaganda externă ostilă, în special cea orchestrată de Kremlin prin diverse instrumente, amenință valorile democratice și coeziunea socială de pe ambele maluri ale Prutului. Retragerea cetățeniei ar transmite un mesaj ferm că loialitatea față de națiune nu este opțională și că drepturile vin la pachet cu responsabilități.

Un exemplu recent, semnalat de Mitropolia Basarabiei, îl constituie clericii ortodocși rusofili care promovează narațiuni antiromânești și proruse în Republica Moldova, profitând de statutul lor și, adesea, de calitatea de cetățeni români. Mitropolia Basarabiei avertizează că acești ierarhi și preoți participă la un „război hibrid” purtat împotriva identității românești, atacând cu agresivitate tot ceea ce este românesc, sfânt și democratic. În fața unei asemenea amenințări, se ridică o întrebare dificilă. Ar trebui România să adopte o legislație care să permită retragerea cetățeniei celor ce militează fățiș împotriva intereselor naționale?

De-a lungul istoriei, apărarea interesului național a fost o preocupare majoră a statului român. În special în regiunea Basarabiei, pământ românesc aflat între Prut și Nistru, autoritățile române și comunitățile locale s-au confruntat cu tentative de deznaționalizare și subjugare venite dinspre imperiul țarist și, ulterior, dinspre regimul sovietic. Propaganda rusă nu este o noutate. De peste 200 de ani, politici imperiale bine orchestrate au urmărit „deznaționalizarea, dezbinarea și subordonarea” populației românești majoritare din regiune. Interzicerea limbii române, deportările și persecuțiile elitelor în perioadele de ocupație străină sunt exemple istorice de atac la identitatea națională.

În perioada recentă, după 1990, România și Republica Moldova s-au deschis către valorile democrației occidentale, însă propaganda străină nu a dispărut, dimpotrivă, s-a adaptat și intensificat. Războiul informațional dus de Moscova în Europa de Est folosește adesea actori interni, aparent legitimi, pentru a submina interesul național. Clericii menționați de Mitropolia Basarabiei reprezintă exact un asemenea caz. Sub paravanul autorității religioase, ei răspândesc minciuni, ură și dezinformare care pun în pericol „identitatea, credința și viitorul acestui pământ românesc dintre Prut și Nistru”.

Statul român are datoria constituțională și morală de a-și proteja cetățenii și valorile fundamentale. Încă din prima jumătate a secolului XX, legislația românească prevedea sancțiuni severe pentru trădare și colaborarea cu puteri străine ostile. Astăzi, într-o lume a războaielor hibride și a campaniilor de dezinformare online, instrumentele de apărare națională trebuie actualizate. În acest sens, se discută tot mai des despre posibilitatea retragerea cetățeniei acelor persoane care, deși beneficiază de drepturile oferite de România, acționează împotriva statului român și a intereselor sale strategice.

Apelul Mitropoliei Basarabiei din 12 iulie 2025 a scos la lumină o situație revoltătoare: „un val de minciuni, manipulări și acțiuni subversive” inițiate de reprezentanți ai așa-numitei Biserici Ortodoxe din Moldova (aflată sub Patriarhia Moscovei) amenință pacea socială și identitatea românească în stânga Prutului. Documentul Mitropoliei enumeră mai mulți ierarhi și preoți (Iulian Rață) care „se fac complici direcți într-un război hibrid purtat împotriva identității, spiritualității și aspirațiilor europene ale poporului nostru”. Acești clerici, alături de figuri politice pro-Kremlin din Republica Moldova, „atacă cu o agresivitate uluitoare tot ceea ce este românesc, tot ceea ce este sfânt, tot ceea ce este democratic”. Cu alte cuvinte, ei folosesc autoritatea religioasă pentru a disemina propaganda rusă și pentru a incita la ură și dezbinare.

Un aspect deosebit de îngrijorător, subliniat de Mitropolia Basarabiei, este că mulți dintre acești clerici au și cetățenie română și chiar au beneficiat de sprijin financiar din partea României. Au studiat în seminariile teologice românești, au participat la proiecte finanțate de statul român sau de UE prin parteneriate cu instituții românești, bucurându-se de „roadele generoase ale solidarității românești”. Cu toate acestea, odată întorși acasă, „sădesc, fără rușine, semințele dezbinării, urii și propagandei rusești”. Acest nivel de ipocrizie și trădare a valorilor naționale a determinat o poziție fără precedent: Mitropolia Basarabiei a anunțat că „va solicita oficial autorităților de la București retragerea cetățeniei române pentru toți ierarhii și clericii care... luptă pe față împotriva identității românești”.

Este limpede că ne aflăm în fața unei situații extraordinare, în care loialitatea față de stat și față de națiune a unor cetățeni români este grav pusă sub semnul întrebării. Dacă persoane cu cetățenie română acționează ca unelte ale propagandei ruse, subminând securitatea și unitatea națională, este legitim să ne întrebăm dacă statul are mijloacele necesare pentru a răspunde ferm. În prezent, legislația românească permite retragerea cetățeniei doar în situații foarte limitate (cum ar fi obținerea cetățeniei prin fraudă). Nu există prevederi explicite care să sancționeze trădarea intereselor naționale prin propagandă sau colaborare cu puteri ostile, mai ales atunci când este vorba de persoane născute cetățeni români. Aici intervine nevoia de reformă legislativă.

Pentru a argumenta necesitatea unei asemenea legi, este util să privim către alte democrații occidentale care deja dispun de mecanisme legale pentru retragerea cetățeniei în cazuri legate de securitatea națională sau neloialitate față de stat. Franța, Marea Britanie și Canada se numără printre țările care, în ultimele decenii, au dezbătut și chiar aplicat astfel de măsuri, de regulă în contextul combaterii terorismului și extremismului.

Legislația franceză prevede că niciun cetățean francez nu poate fi lăsat apatrid, însă cetățenia franceză poate fi retrasă celor care au dobândit-o (naturalizare) și au fost condamnați pentru trădare ori terorism. Această măsură este folosită cu extremă precauție, doar 13 persoane naturalizate și condamnate pentru terorism și-au pierdut cetățenia franceză din 1996 până în 2016. După atentatele teroriste din 2015, guvernul de la Paris a propus extinderea prevederii și la cetățenii născuți francezi, având dublă cetățenie, implicați în acte de terorism. Propunerea a stârnit controverse intense și, în final, a fost retrasă, dar dezbaterea a demonstrat hotărârea Franței de a-și proteja principiile republicane de cei care le-ar trăda.

Regatul Unit are probabil una dintre cele mai robuste legislații în acest domeniu. Home Office-ul britanic (Ministerul de Interne) are autoritatea de a revoca cetățenia unei persoane dacă aceasta reprezintă un pericol pentru „binele public”, de obicei invocat în cazuri de terorism, spionaj sau criminalitate organizată gravă. Condiția de bază este ca persoana să nu devină apatridă, ceea ce, în practică, înseamnă că măsura vizează fie cetățeni naturalizați (care pot reveni la cetățenia anterioară), fie persoane cu dublă cetățenie. Acest instrument a fost utilizat frecvent în ultimii ani. Cel puțin 464 de persoane și-au pierdut cetățenia britanică între 2006 și 2020, conform unui studiu publicat în 2022. Dintre acestea, 175 de cazuri au fost motivate prin rațiuni de securitate națională (restul fiind retrageri pentru fraude la obținerea cetățeniei). Acese exemple arată că, într-un stat de drept, loialitatea față de națiune primează, iar cetățenia nu este un drept necondiționat atunci când persoana însăși își încalcă obligațiile fundamentale față de stat.

Și în Canada au existat prevederi de retragere a cetățeniei pe motive de securitate, deși regimul legal a evoluat recent. În 2014, guvernul canadian a adoptat Strengthening Canadian Citizenship Act, care permitea autorităților să revoce cetățenia cetățenilor cu dublă cetățenie (sau eligibili pentru alta) dacă aceștia erau condamnați pentru terorism, trădare înaltă, trădare sau spionaj împotriva Canadei. Legea nouă prevedea chiar și pierderea cetățeniei pentru canadienii implicați în forțe armate care luptă împotriva țării. Prima aplicare a acestei legi a vizat un cetățean canadian de origine iraniană, condamnat pentru pregătirea unui atentat cu explozibili, procedura de retragere a cetățeniei lui a fost inițiată în 2015. Măsura a fost însă intens criticată de organizații pentru drepturile omului și de unele partide, considerându-se că creează două clase de cetățeni. Ca urmare, în 2017, dispozițiile privind terorismul și trădarea au fost abrogate, Canada revenind la politica de a retrage cetățenia doar în caz de fraudă la obținerea ei. Chiar dacă și-a nuanțat legislația, experiența Canadei arată că ideea de a sancționa drastic cetățenii care se aliază cu inamici ai statului a fost luată serios în calcul într-o democrație solidă.

Merită menționat că și alte democrații au recurs la măsuri similare. De pildă, Republica Moldova, aflată în prima linie a confruntării cu influența rusă, are prevăzut în lege că cetățenia moldovenească poate fi retrasă persoanelor care „au săvârșit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esențiale statului”.

Chiar recent, la 17 iulie 2025, președinta Maia Sandu a semnat un decret de retragere a cetățeniei pentru cinci indivizi care s-au înrolat benevol într-o unitate militară străină ilegală (forțe rusești din Transnistria), considerându-se că acțiunile lor subminează securitatea națională. Un alt caz mediatizat a fost retragerea cetățeniei moldovenești unui politician acuzat de propagandă de război în favoarea Rusiei. Aceste exemple subliniază că apărarea statului poate prevala, în condiții legale bine definite, chiar asupra legăturii juridice fundamentale dintre stat și individ, și anume cetățenia.

Având în vedere precedentele internaționale și gravitatea situației semnalate de Mitropolia Basarabiei, devine evident că România are nevoie de un cadru legal mai ferm pentru a-și proteja interesul național în fața trădării interne. O lege care să permită retragerea cetățeniei române în cazuri excepționale, precum implicarea în propagandă străină împotriva României, acțiuni de subminare a securității naționale sau aderarea la organizații teroriste, ar umple un gol legislativ periculos. Desigur, o asemenea lege ar trebui formulată cu grijă, respectând atât Constituția, cât și normele internaționale privind prevenirea apatridiei. Cel mai probabil, aplicabilitatea ei s-ar limita la cetățenii români cu dublă cetățenie sau la cei naturalizați, astfel încât retragerea să nu lase individul fără nicio patrie (aceasta este și limita impusă de Convenția ONU din 1961 privind reducerea cazurilor de apatridie, la care România este parte).

Opozanții acestei idei ar putea susține că retragerea cetățeniei contravine principiilor democratice sau drepturilor omului. Însă experiența occidentală arată contrariul. Atâta timp cât există garanții procedurale (drept de apel, control judecătoresc) și măsura este folosită doar împotriva celor care, prin faptele lor, și-au încălcat obligația de loialitate față de stat, legislația de acest tip este perfect compatibilă cu statul de drept. Franța, Marea Britanie, Canada, toate sunt democrații respectabile, unde s-a considerat legitim ca teroriștii sau trădătorii să piardă dreptul de cetățean. Fundamentul moral al unei astfel de măsuri este clar exprimat de bunul simț civic: de ce ar păstra calitatea de cetățean al României cineva care lucrează activ împotriva României?

În cazul concret al clericilor rusofili din Republica Moldova, argumentul pentru retragerea cetățeniei este cu atât mai puternic. Acești oameni nu doar că beneficiază de pe urma cetățeniei (libertatea de a călători în UE, acces la resurse educaționale și financiare din România etc.), dar folosesc aceste beneficii pentru a întări structuri finanțate de un stat agresor, care urmărește slăbirea și dezbinarea lumii românești. Mitropolia Basarabiei a arătat clar că „nu putem accepta ca unii să culeagă roadele solidarității românești, în timp ce sădesc semințele propagandei rusești”.

România se află astăzi într-un punct de cotitură, în care trebuie să decidă cum își protejează valorile și securitatea în fața unor amenințări neconvenționale. Cazul episcopilor și preoților rusofili, care propagă minciuni antiromânești în timp ce poartă pașaport românesc în buzunar, este grăitor pentru vulnerabilitățile pe care le avem. Interesul național și apărarea identității românești sunt bunuri supreme, câștigate prin jertfa înaintașilor și garantate de Constituție. Niciun drept sau privilegiu, nici măcar cetățenia, nu ar trebui să servească drept scut pentru cei care lucrează activ împotriva acestor valori.

Adoptarea unei legislații care să permită retragerea cetățeniei române în situații temeinic justificate, legate de securitatea națională sau trădarea statului, ar reprezenta un act de luciditate și fermitate. Desigur, o asemenea lege trebuie calibrată atent, pentru a nu fi abuzată, însă a nu acționa deloc ar fi mult mai periculos. În absența unei reacții legale adecvate, propaganda ostilă va continua să inflameze spiritele, profitând de toleranța noastră.

Să urmăm exemplul marilor democrații care au înțeles că demnitatea cetățeniei trebuie protejată. Franța, Marea Britanie, Canada ne arată că un stat are dreptul să spună „până aici”, să retragă titlul de cetățean acelor indivizi care, prin faptele lor, au repudiat legătura de loialitate față de țară. România trebuie să dovedească acum aceeași hotărâre. O lege privind retragerea cetățeniei pentru cei ce militează împotriva intereselor naționale ar fi nu doar o măsură justă, ci și un puternic semnal de descurajare pentru toți potențialii propagandiști antiromâni. Dacă alegi să te pui în slujba celor ce vor răul României, atunci renunți la onoarea de a fi cetățean român. Acesta ar fi un gest de justiție istorică și de reafirmare a demnității naționale, un gest prin care România își apără, sobru și argumentat, viitorul.