Momente-cheie din viața papei Francisc
- Jorge Mario Bergoglio s-a născut pe 17 decembrie 1936, la Buenos Aires, Argentina, într-o familie de imigranți italieni. A fost hirotonit preot în ordinul iezuit în anul 1969. În perioada 1973-1979, a fost principalul lider al acestui ordin în Argentina. A devenit episcop auxiliar de Buenos Aires în 1992 și arhiepiscopul acestui oraș în 1998. A fost numit cardinal în 2001 de papa Ioan Paul al II-lea, scrie Agerpres.
- Spre surprinderea multora dintre comentatorii din Biserica Romano-Catolică, Bergoglio a fost ales papă cu prilejul conclavului desfășurat în martie 2013, după demisia papei Benedict al XVI-lea. Ș-a ales numele Francisc în semn de omagiu față de sfântul Francisc din Assisi, punând astfel în evidență angajamentul său față de subiecte precum sărăcia, pacea și grija față de mediu.
- A fost primul suveran pontif provenit din afara continentului european în ultimii 1.300, primul din America Latină și primul iezuit care a ajuns papă. Iezuiții sunt cunoscuți pentru preocuparea pentru educație și justiție socială, care includ activități alături de cei săraci și marginalizați.
- A evitat multe dintre capcanele tradiționale ale papalității, preferând să trăiască într-o casă modernă din Vatican și nu în grandioasele apartamente papale din Palatul Apostolic. A redus garderoba papală, purta un ceas din plastic și prefera să fie transportat într-o mașină simplă, de familie.
- A intrat în dezacord cu conservatorii, care, încă de la început, n-au fost mulțumiți de stilul său informal. Aceștia au obiectat împotriva apelurilor lansate de papa Francisc ca Biserica să devină mai primitoare pentru persoanele din comunitate LGBT și pentru catolicii divorțați, precum și în ceea ce privește restricțiile impuse asupra utilizării liturghiei tradiționale latine.
- Papa Francisc a realizat 47 de călătorii în afara Italiei, vizitând peste 65 de state și teritorii, însumând peste 465.000 de kilometri. Cu toate acestea, nu a revenit niciodată în Argentina.
- A inițiat schimbări la Vatican, punând pe primul plan transparența, responsabilitatea și reforma financiară. Totodată a numit mai multe femei în funcții înalte în ierarhia Bisericii. Cu toate acestea, era considerat un lider dezorganizat, luând deseori prin surprindere oficialii de la Vatican prin comentariile sale improvizate și prin imprevizibilitate. În ciuda multelor sale eforturi întreprinse în acest sens, a avut dificultăți în a rezolva criza abuzurilor sexuale săvârșite de clerici.
