Nicolae NEGRU // Contopirea „Zilei Victoriei” cu Ziua Europei
În sfârșit, de 9 mai, Ziua Europei și-a ocupat ieri locul meritat în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău. E adevărat, o încercare de a contopi Ziua Europei cu „Ziua Victoriei” a făcut-o și Guvernul lui Pavel Filip în 2019, „coordonat” de Plahotniuc, dar ceea ce a ieșit semăna cu o struțo-cămilă în haine militare sovietice pusă pe chef, cu panglica „colorado” la piept, căznindu-se să cânte Odă Bucuriei. Suna fals și, până la urmă, imnul european se transforma în „Katiușa” sau „Smugleanka-moldavanka”, scrie jurnalistul Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul NAȚIONAL.
Ca să nu supere Rusia, și reprezentanții UE își transmiteau mesajele europene și organizau standurile Zilei Europei cu o săptămână sau chiar mai multă întârziere. Anul trecut, de exemplu, Ziua Europei a fost marcată în Chișinău tocmai la 21 mai. Chemându-i anul acesta pe cetățenii moldoveni să vină de 9 mai în PMAN, Ambasadorul UE Janis Mazeiks s-a pomenit cu un protest în fața sediului Delegației UE, din partea unor forțe politice proruse care insistă să-și păstreze monopolul asupra acestei zile.
„Nu există nicio contradicție între aducerea unui omagiu celor care au murit în cel de-al Doilea Război Mondial și sărbătorirea Zilei Europei. Uniunea Europeană a fost creată după cel de-al Doilea Război Mondial ca un proiect de pace, ca să nu mai existe niciodată un alt război pe continentul european”, le-a răspuns Delegația UE în Republica Moldova, marcând astfel o îndepărtare categorică de la politica timidă, concesivă de până acum.
Nu e greu de ghicit că războiul din Ucraina a determinat UE să nu-i mai lase pe moldoveni în „sfera de influență” a Federației Ruse, ci să lupte pentru sufletele lor. Și faptul că pe scena din PMAN a fost prezent și a rostit un discurs comisarul european Johannes Hahn sugerează că a existat o comunicare dintre Chișinău și Bruxelles pe această temă „delicată”.
Și Maia Sandu a accentuat, în discursul său, ideea că a-i deplânge pe cei căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial și a celebra Ziua Europei sunt compatibile, normale din punct de vedere moral, dictate de dorința firească a majorității cetățenilor noștri de a conviețui în pace, decent, civilizat. E o abordare ce evită confruntarea și, pe de altă parte, respinge politica de conformare proiectului propagandistic al Moscovei, ce urmărește să monopolizeze ziua de 9 mai și să o transforme într-o ceremonie generală, la scară continentală, de glorificare a militarismului rus, trecând de la lozinca „nu trebuie să se repete niciodată” (războiul) la „noi putem să repetăm” (să mai ajungem încă odată la Berlin). Psihoza belicoasă, agresivă a Rusiei imperiale „ridicate din genunchi” este de neacceptat.
Ne-a surprins un lider ce practică democrația acasă (judecând după denumirea partidului său) care a făcut spume la gură văzând în ajunul zilei de 9 mai scena și corturile cu standurile țărilor UE instalate în PMAN. Festivitatea ce urma să se desfășoare a doua zi, dedicată Zilei Europei, el a numit-o „orgie” (vakhanalia). Dacă în loc de standuri se aducea tehnică militară, i-ar fi plăcut mai mult, probabil. Cu același prilej legat de Ziua Europei, un jurnalist foarte emotiv, căruia îi sare imediat țandăra, și-a declanșat furia ce-l sugruma, împărțind-o în egală măsură între Maia Sandu și Igor Dodon. Ca să pară „obiectiv”, firește. E un procedeu laș, gândit să camufleze cumva ura patologică față de președintă. Ura personală sau aparținând altcuiva, comandată. Ca și cum ar fi totuna încotro să mergem, ca și cum între UE și Rusia nu ar exista nicio diferență.
