Cum poate câștiga Donald Trump pacea în Ucraina. Patru pași care vor obliga Rusia să negocieze realist
De-a lungul celor trei decenii de la sfârșitul Războiului Rece, Rusia a devenit un jucător internațional serios, cu o capacitate militaro-industrială mai mare decât Europa și una dintre cele mai mari armate terestre din lume, precum și al doilea din lume în ceea ce privește mărimea arsenalului nuclear. Rusia și-a coordonat, de asemenea, efortul de război ucrainean cu Iranul, China și Coreea de Nord, creând, de fapt, o Nouă Axă Eurasiatică, scrie Digi24.RO.
Discuțiile de pace urmează să înceapă într-un moment în care, în ciuda asistenței militare americane și europene pentru Kiev, forțele ruse avansează spre vest, iar rezistența ucraineană este aproape de punctul de rupere. După cum a spus recent fostul ministru de Externe al Ucrainei, Dmitro Kuleba, pentru Financial Times: „Dacă continuă așa, vom pierde războiul”.
Deși mulți membri ai Partidului Republican pun la îndoială acest fapt, Statele Unite ale Americii au un interes major în supraviețuirea Ucrainei și o reglementare durabilă. Cu cea mai mare populație din orice țară din Europa de Est, în afară de Polonia, Ucraina are resurse minerale semnificative și este un exportator agricol major. Deși sărăcită de război, țara a dezvoltat și un sector impresionant de tehnologie de apărare.
Dacă Rusia va reuși în agresiunea sa, statele baltice ar putea fi următoarele pe linie. Este posibil ca Rusia să fi intervenit și în alegerile recente din România, în încercarea de a instala un președinte pro-Kremlin, notează sursa citată. Pe scurt, nu există niciun motiv să ne așteptăm ca ambiția Rusiei să se oprească la granițele de vest ale Ucrainei. Trump și-a exprimat scepticismul cu privire la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), dar cea mai bună modalitate de a împiedica Moscova să testeze clauza de apărare reciprocă a articolului 5 din tratat este păstrarea unei Ucraine independente. Chiar și așa, echipa de negociere a SUA trebuie să învețe din istorie că Rusia nu negociază cu bună-credință, ci vede diplomația ca o modalitate de a îngheța mai degrabă decât de a rezolva un conflict, de a construi o pârghie militară și de a scinda aliații.
Presiune militară și economică, în același timp, asupra Rusiei și aliaților săi din Eurasia
Dacă SUA vor să pună capăt războiului din Ucraina într-un mod care să satisfacă interesele americane, trebuie să contracareze strategia Rusiei și să construiască o pârghie militară, dar și economică asupra Rusiei. Acest lucru va necesita nu doar creșterea ajutorului acordat Ucrainei și înăsprirea regimului de sancțiuni, ci și impunerea de costuri Rusiei și aliaților săi din Eurasia, inclusiv în Europa, Orientul Mijlociu și regiunea Pacificului.
Procesul va fi tensionat și riscant. Washingtonul trebuie să se asigure că Kievul evită capcana unei simple încetări a focului și ajunge la un acord durabil. În favoarea Americii este că poziția președintelui rus Vladimir Putin a fost slăbită de prăbușirea bruscă a regimului ancorei sale în Orientul Mijlociu, Bashar al-Assad din Siria. Aceasta este o slăbiciune pe care Trump trebuie să o exploateze acum.
Rusia folosește diplomația ca pe un instrument de subjugare a inamicului
Diplomații occidentali tind să vadă lupta și discursul ca fiind complet distincte; atunci când încep negocierile, de obicei stabilesc mai întâi o poziție minimă viabilă și apoi fac concesii preventive ca semne de bună-credință. Tradiția rusă a gândirii strategice abordează diplomația cu totul diferit. Încă din primii ani ai Uniunii Sovietice, Moscova a considerat războiul și acțiunea politică, inclusiv diplomația, ca fiind unitare. Negocierile sunt doar un alt instrument de îmbunătățire a poziției politice; obiectivul, ca și în cazul operațiunilor militare, rămâne subjugarea inamicului, sau cel puțin epuizarea acestuia.
Negociatorii de la Moscova văd rareori discuțiile ca pe o cale către o înțelegere autentică și durabilă, cel puțin nu inițial. În schimb, controlând ritmul negocierilor, diplomații ruși caută să-și uzeze adversarii din punct de vedere psihologic. De asemenea, probabil că vor încerca să separe SUA de aliații săi.
Din punctul de vedere al Rusiei, războiul său împotriva Ucrainei este un aspect al unui război mai larg cu Occidentul. Rezistența ucraineană nu ar fi durat atât de mult fără sprijinul NATO, făcând coeziunea NATO vitală pentru viitorul Ucrainei. Strategia de negociere a Rusiei va acorda prioritate ruperii acestei solidarități.
Desigur, aceasta a fost strategia Rusiei din 2014. Procesul de la Minsk, un efort serios de negociere zdravăn, moșit de ambiția franco-germană, a asigurat că statutul Ucrainei rămâne în limbo. Strategia Rusiei a eșuat doar pentru că societatea ucraineană a rămas ferm pro-occidentală, încurajată de oportunitățile economice oferite de Uniunea Europeană și descurajată de managementul dezastruos rusesc al administrațiilor proxy din regiunea Donbas. Dar Moscova a reușit să înghețe discuțiile dintre Ucraina și NATO și să împiedice consolidarea militară a Kievului.
Un acord reînnoit de la Minsk este practic imposibil, pentru că invazia Rusiei din 2022 a făcut-o un beligerant inconfundabil în sine; în același mod, anexarea teritoriului ucrainean a făcut ca conceptul de „zone autonome” să fie irelevant. Deci, ce înțelegere ar trebui să vizeze noua administrație Trump?
Un termen mai realist pentru o încetare a focului în Ucraina
Pe parcursul campaniei sale, Trump a dat impresia că ar putea pune capăt războiului practic peste noapte. Un obiectiv mai realist ar fi o încetare a focului până în luna martie a anului viitor, se arată în analiza The Atlantic.
Uzura militară severă a creat un stimulent pentru ca Putin să intre în discuții. În ciuda progreselor pe câmpul de luptă, pierderile de forță militară ale Rusiei ajung și la 45.000 de soldați pe lună (morți și răniți). Armata rusă are nevoie de o pauză pentru a-și reconstitui forțele, cel puțin. Mai ales dacă Ucraina își poate menține pozițiile actuale în est în următoarele câteva luni, este probabil ca Rusia să se alăture discuțiilor.
Asta va fi partea ușoară. Provocarea pentru politica SUA nu este doar de a aduce Rusia și Ucraina la masa negocierilor, ci de a le menține acolo – și de a se asigura că o încetare a focului înseamnă mai mult decât o simplă pauză tactică pentru Moscova.
Pentru că Putin a pus la îndoială în mod repetat legitimitatea guvernului preșdintelui ucrainean Volodimir Zelenski, Kremlinul poate deschide discuțiile cerând negocieri bilaterale cu Occidentul și respingând participarea lui Zelenski. Dacă, în primele luni, administrația Trump acordă ajutor Kievului, în special pentru a permite lovituri ucrainene pe pământ rusesc cu arme occidentale, asta ar trebui să învingă rezistența Moscovei la participarea Ucrainei.
Scopul adevărat al solicitărilor radicale ale Rusiei
Rusia va prezenta fără îndoială o serie de solicitări extreme. Acestea ar putea include: înghețarea discuțiilor ucrainene despre apartenența la NATO; neutralitatea înscrisă în constituția ucraineană; drepturi speciale pentru vorbitorii de limbă rusă; eliminarea restricțiilor asupra Bisericii Ortodoxe Ruse (un braț de facto al aparatului de informații al Rusiei în Ucraina); acceptarea responsabilității pentru „genocidul din Donbas” pe care Rusia l-a folosit ca un casus belli; și retragerea de pe teritoriul regiunilor Donețk, Luhansk, Herson și Zaporojie.
Niciun președinte ucrainean nu a putut accepta aceste cereri. Rusia înțelege acest lucru – scopul său va fi să creeze Ucrainei o imagine intransigentă, oferind un pretext pentru a opri discuțiile. În același timp, aproape sigur că Rusia va submina orice încetare a focului prin exploatarea unor mecanisme slabe de monitorizare și aplicare pentru a hărțui forțele ucrainene. Acest lucru îi va demoraliza pe ucrainenii obosiți de război, disperați după o încetare a focului de durată și o reglementare definitivă. Rusia ar putea încerca, de asemenea, să manipuleze discuțiile prin oprirea bombardamentului asupra sectorului energetic al Ucrainei ca un gest de bunăvoință fals și cerând ca SUA să împiedice Kievul să lovească în schimb pământul rusesc. Acest lucru ar contribui la avantajele tactice ale Rusiei în lupta din prima linie.
De asemenea, Rusia va cere restricții majore asupra capacităților militare ucrainene. Pentru Kiev, rezistența la dezarmare va fi vitală pentru viitorul țării. În ciuda penuriei și a perturbărilor din timpul războiului, industria de apărare a Ucrainei s-a dezvoltat într-un ritm remarcabil. Kievul a încheiat deja o serie de acorduri de apărare în întreaga Europă, dintre care unele includ finanțare directă pentru industria ucraineană. Dar Ucraina nu poate culege toate beneficiile acestor acorduri până când nu își poate proteja industria de bombardamente și până nu își reechipează forțele armate.
Pașii care vor obliga Rusia să negocieze pacea
Pentru a ajunge la o reglementare semnificativă, SUA trebuie să dezvolte pârghii într-un mod mult mai larg, legând poziția Rusiei în Ucraina de alte interese. Patru pași au sens: presiunea crescută în Orientul Mijlociu, perturbarea parteneriatelor eurasiatice ale Rusiei, acceptarea explicită de către SUA a inițiativelor de securitate conduse de europeni și exploatarea dependenței Rusiei de sprijinul economic chinez.
Evenimentele recente au creat oportunități utile în cazul primului caz. Poziția Rusiei în Orientul Mijlociu și Africa a devenit o vulnerabilitate. Susținându-l pe Assad și câștigând baze aeriene și navale în Siria, Rusia a construit un pod militar prin Crimeea, Levant și Libia și în Africa, unde grupurile de mercenari ruși controlează zăcăminte minerale valoroase și protejează activele deținute de ruși. Dar poziția Rusiei în Orientul Mijlociu și Africa pare brusc slabă. Rusia are nevoie de Iran pentru a-și susține efortul de război în Ucraina și pentru a evita sancțiunile occidentale – drept urmare, cu cât Israelul poate dăuna mai mult Iranului, cu atât legăturile Moscovei cu Teheranul vor fi mai puțin fructuoase. Și fără un aliat care să controleze Siria, Rusia se va lupta să-și susțină influența în Africa.
De asemenea, SUA pot perturba parteneriatele Rusiei cu Coreea de Nord, Georgia și Belarus. Obuzele de artilerie nord-coreene au devenit esențiale pentru efortul de război al Rusiei, iar trupele nord-coreene luptă acum cu forțele ucrainene în regiunea Kursk. Acest sprijin militar necesită un răspuns: noua administrație Trump ar trebui să revină la politica sa anterioară de „presiune maximă”, pentru a crește costul pentru Phenian al ajutorului său pentru Moscova. SUA ar trebui să se sprijine și pe Georgia, prin sancțiuni justificate de dovezi de fraudă în alegerile recente care au mutat țara înapoi către statutul de proxy rus. În mod similar, sprijinul SUA pentru opoziția din Belarus față de regimul președintelui Alexandru Lukașenko poate fi intensificat.
Pentru al treilea caz, SUA ar trebui să ia în considerare includerea unor puteri europene în rundele de deschidere ale discuțiilor cu Ucraina. Cele mai relevante ar fi Polonia, Finlanda și statele baltice, care și-au demonstrat capacitățile militare și angajamentul față de apărarea Ucrainei. Orice garanții viitoare de securitate pentru Ucraina ar trebui să implice aceste state, pentru că trupele americane cu siguranță nu vor fi implicate. Iar cea mai eficientă pârghie asupra Rusiei, în prezent poate fi reînarmarea europeană accelerată.
În cele din urmă, Statele Unite trebuie să ia în serios sprijinul uriaș al Chinei pentru efortul de război al Rusiei. Trump intenționează clar să-și reia războiul comercial cu Beijingul. De data aceasta, acel efort ar trebui să vizeze firmele chineze implicate în mașinăria militară rusă cu sancțiuni secundare imediate.
Exploatarea slăbiciunilor Axei Eurasiatice, avantajul SUA
Războaiele sunt ușor de început, dar greu de oprit. Dar combinarea acestor patru elemente cu sprijinul militar și economic susținut pentru Ucraina va oferi Washingtonului șansa de a menține Rusia la masa negocierilor.
Nimeni însărcintat de Trump să negocieze încheierea războiului din Ucraina nu ar trebui să se aștepte la un succes peste noapte. Provocarea va fi de a depăși metoda încercată și testată a Rusiei de a exploata în mod cinic negocierile pentru a obține un avantaj militar.
Începutul discuțiilor nu ar trebui să însemne sfârșitul presiunii militare și economice, ci invers.
Noua președinție a lui Trump va fi un moment crucial pentru ca SUA și aliații săi să se sprijine mai mult – nu doar în ceea ce privește Rusia, ci Axei Eurasiatică în ansamblu.
