Nicolae Negru // Ficțiunea transnistreană
Separatiștii de la Tiraspol s-au alarmat după ce noul Cod vamal adoptat recent de Chișinău îi obligă pe oamenii de afaceri transnistreni să plătească taxe vamale în bugetul Republicii Moldova, la egal cu oamenii de afaceri din dreapta Nistrului. Până acum, Chișinăul renunțase la taxele respective în folosul bugetului separatist, întreținând, de fapt, regimul criminal de la Tiraspol, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.
În timp ce autoritățile micuțului stat artificial, conceput de serviciile secrete rusești, declară că e vorba de „câteva zeci de milioane de euro”, experții noștri consideră că e vorba despre o acțiune mai mult simbolică, deoarece, făcând parte Republica Moldova din Acordul de asociere și Acordul de liber schimb aprofundat și cuprinzător cu UE, taxele vamale fie lipsesc, fie sunt neînsemnate. Din păcate, Guvernul nu informează ce sumă vor plăti transnistrenii în realitate, ceea ce le permite separatiștilor să speculeze și să ațâțe spiritele.
Fiindcă „Gazprom” nu mai deține monopolul livrărilor de gaze și nici Centrala de la Cuciurgan nu mai poate șantaja Chișinăul, se recurge la acțiuni previzibile împotriva fermierilor de la Doroțcaia și a școlilor cu predare în limba română. În condițiile în care Kievul a blocat segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, Tiraspolul a descoperit valoarea reală a „independenței” sale, aceasta este o ficțiune, se ținea pe șantajul Rusiei, conformismul OSCE, controlat de Moscova și, firește, pe lipsa de strategie și de caracter a Chișinăului.
E amuzant și bizar să-l auzi pe Krasnoselski ținându-ne lecții despre cursul european, despre relațiile internaționale... Spre deosebire de Dodon, care îl numea prezident, Maia Sandu nu îl consideră subiect al relațiilor internaționale. De aceea, el se vede nevoit să apeleze la pensionari, punându-i să stoarcă lacrimi comunității europene. Totuși, există și alte soluții: să ceară ajutor de la Moscova, să reducă cheltuielile administrative și, fiindcă nu înțelege care e rostul consolidării forțelor armate ale Republicii Moldova, ar putea dizolva armata transnistreană.
În loc să se solidarizeze cu autoritățile în acest demers constituțional, trompetele oligarhice și socialiste vorbesc despre „escaladare” (s-o fi pus în serviciul „Șerif”-ului?) și sugerează că Chișinăul trebuie să facă un pas înapoi, căci Rusia ar putea lansa niște rachete asupra Republicii Moldova. Să o spună Moscova, de ce unii analiști își arogă dreptul să vorbească în numele ei. Desigur, dacă ea declară că va trimite rachete spre Republica Moldova, amenințarea va trebui tratată cu toată seriozitatea. Aceasta ar însemna că întreținerea stătulețului separatist este pusă în continuare pe umerii cetățenilor Republicii Moldova. Să spună și ei dacă vor să-l mai întrețină.
Ce va fi cu așa-zisa Transnistrie, dacă liderii ei vor fi nevoiți să ceară cetățenia moldovenească pentru a nu fi extrădați justiției ucrainene care îi acuză de „trădare de patrie”? Zilele trecute, în acest rol a fost citat chiar cel care se consideră „ministru de externe” la Tiraspol. Cu cât autoritățile separatiste își vor da seama mai repede că pot ieși în lume și se pot bucura de securitate doar dacă sunt loiali statului moldav, cu cât ei vor recunoaște mai curând că formațiunea lor este o ficțiune și trebuie lăsată să moară, cu atât mai bine va fi nu numai pentru ei înșiși, ci și pentru oamenii de acolo pe care Rusia îi ține ostatici ai ambițiilor sale imperiale.
