Tatiana Cojocari // Imaginea UE în percepția cetățenilor din R. Moldova
Spre exemplu în perioada anilor 2006-2008, sprijinul pentru ideea aderării Moldovei la UE depășea 70% la nivel de populație. Odată ce discursul leadership-ului rus a început să își schimbe retorica față de UE și Occident, moment marcat de faimosul discurs al lui Vladimir Putin de la conferința din Munchen, atât în Federația Rusă, cât și în Republica Moldova, atitudinea populației față de UE a început constant să descrească.
A urmat lansarea mitului recreării Uniunii Sovietice sub egida proiectului Uniunii Vamale/Economice/Eurasiatice- titlu care mai creează confuzii printre mulți moldoveni. Cu cât această entitate, inspirată și copiată până și după denumire de la europeni, devenea mai agresiv promovată de Rusia, cu atât opinia publică din Republica Moldova devenea mai bulversată, iar susținerea UE scădea, ajungând la circa 40% între anii 2011 și 2016.
Astfel, nu e de mirare de ce adesea, opinia moldovenilor despre ce reprezintă UE nu este de fapt bazată pe experiența personală sau a membrilor de familie din diaspora, dar pe ideile speculative și intenționat diseminate de politicieni și formatori de opinie din interiorul țării și Rusiei. Acest lucru este dăunător în special când imaginea noastră proprie, ca indivizi și țară, este intenționat distorsionată, pentru a aduce beneficii Rusiei (sau unui alt stat), afectând și denaturând credințele și valorile noastre colective ca popor, ca societate.
Un exemplu remarcabil este discursul unor personaje politice despre așa zisele valori tradiționale în contextul apropierii Moldovei de UE. Pe de-o parte, aceștia sugerează că Moldova nu aparține spațiului cultural european, prin urmare noi, moldovenii, nu suntem europeni și nu ar trebui să tindem spre integrarea în UE. Pe de altă parte, ni se tot repetă că noi, ca popor, avem ,,valori tradiționale” pe care le vom pierde dacă ne vom integra în Uniunea Europeană. Și ni se repetă atât de des aceste lucruri, încât, conform studiilor sociologice, 4 din 6 persoane chiar ajung să le creadă.
Evident acești formatori de opinie rău intenționați nu aduc argumente concrete, nu explică cu exemple ce ar însemna termenul de valori sau cel de valori tradiționale, care ar fi, de fapt, valorile poporului nostru, ci doar speculează, profitând de faptul că valorile în sine sunt niște chestiuni abstracte, lipsite de conținut pentru populație, pe care majoritatea moldovenilor nu le înțeleg.
Prin urmare, o mare parte din populație, atunci când aude termenul „valori tradiționale” se gândește imediat la tradițiile și obiceiurile unui popor, ale unei țări. Ceea ce nu este nici pe departe așa. Similar, dacă întrebi 10 persoane „care sunt valorile care ne reprezintă pe noi, moldovenii?”, 3 din 10 vor ști să enumere câteva.
La fel se va întâmpla și dacă îi vom întreba despre care sunt acele valori europene și de ce consideră că acestea sunt atât de diferite de ale noastre.
Ce sunt de fapt „valorile tradiționale”?
Cel mai frecvent, atunci când întâlnim sintagma ,,valori tradiționale” în discursul politic rus, acestea sunt definite în contrast cu valorile post-moderne și occidentale, accentuându-se în special cât de disfuncționale și nepotrivite sunt pentru noi aceste valori europene.
Însă, specialiștii care chiar înțeleg și studiază termenul, explică că, valorile tradiționale reprezintă în principal: „abstinență de la sex înainte sau în afara căsătoriei; limitarea participării femeii în sfera publică; interzicerea avorturilor; și căsătoria heterosexuală”.
Mergând mai adânc în analiza conceptului, un stat a cărui societate practică valorile tradiționale, manifestă un grad scăzut de toleranță pentru avort, divorț și homosexualitate. În aceste societăți predomină prezența și autoritatea bărbaților în viața economică și politică. Familia este un aspect important al tradiționalismului anume din perspectiva fertilității și procreării. Familia este considerată o unealtă importantă pentru supraviețuirea societății, de aceea apare respingerea divorțului și se manifestă o poziție implacabilă împotriva avortului.
În multe state tradiționaliste, religia este scoasă puternic în evidență, având un rol central în viața individuală și politică. Cercetările indică faptul că, adesea, societățile care îmbrățișează valorile tradiționale tind să fie autoritare.
Întorcându-ne la Republica Moldova, în discuțiile avute cu mai mulți moldoveni, aceștia frecvent indicau doar două caracteristici din cele enumerate mai sus: familia și căsătoria între un bărbat și o femeie.
Însă cât de deschiși ar fi moldovenii să trăiască într-o societate cu adevărat tradiționalistă, unde atribuțiile femeilor se limitează la a face copii, avortul e interzis, prezența la slujba de duminică este obligatorie, nu există libertatea să divorțeze, iar orice relație în afara căsătoriei se pedepsește?
Da, populația Republicii Moldova nu tolerează minoritățile sexuale și nu dorește să aibă contact cu acestea. Este împotriva căsătoriilor între persoanele de același sex sau ale anumitor drepturi pentru minorități, dar nu îmi imaginez o Moldovă unde libertățile și drepturile noastre, pe care le-am obținut atât de greu să ne fie îngrădite de instituțiile religioase sau politice.
Pentru moldoveni, familia este cu adevărat o valoare, însă din perspectiva solidarității și sprijinului reciproc pentru membrii ei. Totodată, fiecare moldovean vrea să aibă dreptul să întemeieze o familie când și cum dorește și să nu i se impune anumite restricții referitor la divorț, avort sau numărul de copii pe care trebuie să-i conceapă.
În ciuda a ceea ce ni se sugerează, Moldova nu este o societate a valorilor tradiționale, cum nici Federația Rusă nu este în totalitate.
În schimb, fiecare stat din UE a preluat anumite aspecte din tradiționalism pe care societatea alege să le accepte sau nu. Uniunea Europeană promovează egalitatea între toți membrii societății indiferent dacă ești femeie sau bărbat, creștin ortodox sau musulman, vorbitor de rusă sau găgăuză. Indiferent dacă ești sărac sau bogat ai libertatea să te căsătorești și să divorțezi. Indiferent dacă ești femeie sau bărbat, ai dreptul să fii președintele țării.
Da, la nivel de state membre ale Uniunii Europene se dorește și se tinde ca și persoanele de același sex să fie acceptate și tolerate în societățile noastre, să aibă aceleași drepturi la căsătorie ca și restul, să poată ocupa o funcție publică fără să fie discriminate că sunt altfel decât noi restul. Însă asta nu înseamnă că UE forțează statele UE să accepte căsătoria persoanelor de același sex, dacă societățile din acele state nu acceptă acest lucru.
Cum nu forțează nici modificarea constituțiilor din statele membre UE pentru a redefini conceptul de căsătorie și familie. State membre UE precum Bulgaria, Ungaria, și Croația au definite în continuare în constituția țării lor căsătoria ca fiind între un bărbat și o femeie. Iar în Polonia biserica are un rol activ în viața socială.
Însă, din păcate, pentru binele societății noastre, moldovenii tind, mai degrabă, să accepte ceea ce li se spune despre UE decât ceea ce văd cu ochii proprii. La o întâlnire cu localnicii din sudul țării, am întrebat cei peste 30 de participanți care dintre ei au fost în Europa și dacă chiar au văzut pe străzi în UE „depravarea morală despre care tot auzim sau persoane LGBTQ+”.
Răspunsul oamenilor care au fost în UE a fost că nu, străzile Europei nu sunt pline de „homosexuali”, și nu au atras atenția dacă există anumite comportamente depravate. În schimb, cei care nu au fost niciodată într-o țară UE, au început să ridice vocea pentru a se impune în discuție și a explica despre cum au auzit ei că ,,homosexualii sunt peste tot”; că copiii sunt luați de la părinți și dați la homosexuali; sau cum se propovăduiește peste tot în școli cum să fii gay”. Ceea ce tindem noi să facem ca societate, ca indivizi, este să aplicăm unul sau câteva cazuri excepționale la întreaga Uniunea Europeană și să promovăm zvonuri, pentru a stârni emoții și șoc. Ne plac bârfele, exclusivitățile venite pe „surse” și noutățile de efect.
Sunt valorile moldovenilor diferite de cele europene?
Noi moldovenii vrem să nu fim tratați ca oameni de mâna a doua. Vrem să fim respectați, să beneficiem de aceleași drepturi și libertăți precum cetățenii Uniunii Europene. Vrem să avem o justiție corectă, care ne tratează egal pe toți indiferent de cine suntem sau câți bani avem. Dar în același timp, nu ne plac minoritățile religioase și etnice, nu tolerăm minoritățile sexuale și nu vrem să dăm mai departe nimic din ce primim sau să facem compromisuri în privința anumitor aspecte care nu ne plac. Într-o societate corectă, toți cetățenii ar trebui să aibă acces la aceleași drepturi și libertăți. Într-o societate ipocrită, vrem doar beneficii, fără să oferim nimic în schimb.
Iar Uniunea Europeană, prin valorile pe care și le-a asumat în documentele fondatoare, tinde anume spre o societate corectă. Mai exact tinde ca toți să trăim într-un stat cu instituții funcționale, să fim respectați ca oameni, să ni se respecte demnitatea umană, inclusiv dacă suntem bolnavi, cu dizabilitate sau vârstnici. UE tinde ca noi toți să avem libertate să ne căsătorim sau nu, să votăm sau nu, să mergem la biserică ori la sinagogă, să nu fim condamnați și arestați pentru opiniile noastre diferite, inclusiv cele politice, să conviețuim cu toții indiferent de limbă vorbită în pace și armonie. Da, nu îi iese întotdeauna, da exagerează cu anumite lucruri tocmai din dorința de a arăta cât de corectă vrea să fie, însă merge înainte și învață din greșeli.
Deși primele lucruri pe care moldovenii le afirmă atunci când sunt întrebați despre ce este UE sunt în special beneficii personale, precum libertatea, atât în sensul libertății de mișcare, cât și al libertății economice și personale, dezvoltarea economică și standardele ridicate ale vieții, Uniunea Europeană este mult mai mult decât atât.
Beneficiile economice ne vor ajuta cu siguranță. Însă pe termen lung, dacă nu ne vom clarifica cu cine suntem noi ca societate și care sunt valorile pe care vrem să le promovăm și să le protejăm, și vom continua să ne fundamentăm opiniile pe zvonuri, pe ce ne spune Rusia că trebuie să credem și să știm, atunci ne vom trezi într-o lume tradiționalistă ca în Iran, Coreea de Nord sau Turkmenistan. Atunci ne vom întreba: „Noi cum de am ajuns aici?”
