Anatol ȚĂRANU // Recean și cele 72 de ore, semnal dur despre vulnerabilitatea statului

Prim-ministrul de la Chișinău  nu doar că avertizează asupra vulnerabilităților statului moldovean, dar face și un apel indirect la reconfigurarea profundă a politicii de securitate într-o regiune în care conceptele de neutralitate și de suveranitate sunt tot mai contestate de realitatea geopolitică.

„Moldova ar fi rezistat cel mult 72 de ore” – o recunoaștere a fragilității strategice

Afirmația premierului, conform căreia, în cazul prăbușirii Ucrainei, Republica Moldova ar fi rezistat „cel mult 72 de ore” în fața unei invazii ruse, nu este doar un exercițiu retoric. Ea semnalează incapacitatea reală a statului moldovean de a-și asigura apărarea teritorială în lipsa unei armate funcționale și a unei infrastructuri militare adecvate. Recean recunoaște explicit că, în scenariul în care trupele ruse ar fi spart frontul sudic ucrainean și ar fi avansat spre Odesa, Chișinăul ar fi fost următoarea țintă a armatei ruse.

Unul dintre cele mai importante puncte din interviul lui Dorin Recean se referă la ideea  despre calculele strategice ale Rusiei, în care Republica Moldova este prezentă nu ca un obiectiv final, ci doar ca o etapă intermediară într-un plan larg de refacere a spațiului sovietic, în formula „lumii ruse”. Această viziune a „gândirii concentrice” a Kremlinului este esențială pentru înțelegerea riscurilor reale cu care s-a confruntat și se mai confruntă Republica Moldova.

Vulnerabilitatea statului moldovenesc este cu atât mai gravă cu cât devine clară nu doar lipsa unei armate funcționale și a unui sistem de apărare coerent, ci și eșecul – colectiv și istoric – a clasei politice, dar și a societății moldovenești pe ansamblu de a trata serios și responsabil problema securității naționale. De prea mult timp, Republica Moldova s-a adăpostit în spatele unui concept de neutralitate, care, în condițiile unui sistem internațional tot mai anarhic, valorează exact cât hârtia pe care a fost scris. A spus-o clar și Recean: neutralitatea funcționează doar într-o ordine mondială, în care regulile sunt respectate, pe când în actualul sistem internațional, mai degrabă, forța brută prevalează asupra normelor.

Moldova la răscruce: între neutralitate simbolică și necesitatea securității reale

În acest context, premierul aduce în discuție o temă esențială: nevoia de investiții în apărare și securitate într-un stat în care propaganda rusă a inoculat ideea că orice ban alocat armatei este un furt de la pensii, salarii sau infrastructură. În realitate, după cum demonstrează războiul din Ucraina, absența unei armate poate costa infinit mai scump decât întreținerea acesteia. Iar adevărata miză a apărării nu stă doar în tancuri și rachete, ci în starea de spirit a cetățenilor – în încrederea că statul își poate proteja existența.

Premierul merge și mai departe, subliniind că Rusia nu are nevoie de Transnistria ca teritoriu, ci de conflictul pe care această regiune îl întreține. Aceasta este o cheie de lectură crucială: miza Kremlinului nu este cucerirea de noi teritorii în sens clasic, ci perpetuarea instabilității în vecinătatea sa, pentru a împiedica apropierea statelor din fostul spațiu sovietic de Occident.

Totodată, în condițiile creșterii nivelului de înzestrare a armatei naționale, Recean respinge ideea unui ajutor militar ucrainean, pentru „a face ordine” în regiunea transnistreană, ca remediu cardinal de soluționare a conflictului separatist. Poziția sa rămâne fidelă unei strategii de reintegrare pașnică, prin dezvoltare economică și atragerea populației din stânga Nistrului către modelul social și economic al Republicii Moldova, care pe măsura înaintării pe calea integrării europene se prezumă că va deveni tot mai atractiv pentru populația din Transnistria.  

Deci, discursul premierului invocă reintegrarea prin dezvoltare, nu prin război – un mesaj care contrastează cu discursurile militariste, dar care nu trebuie interpretat drept naivitate. Realismul strategic cere ca Moldova să devină capabilă să se apere singură, chiar dacă soluția optimă rămâne cea pașnică.

În definitiv, concluzia pentru Republica Moldova este clară și se referă la situația când ea nu-și mai poate permite luxul iluziilor. A fi neutru într-o regiune prinsă între ambițiile neoimperiale ale Rusiei și aspirațiile europene ale vecinilor nu este o garanție de securitate, ci o vulnerabilitate. Fie că ne place sau nu, în secolul XXI, suveranitatea și libertatea se apără. Iar dacă nu o faci tu, altcineva va decide pentru tine – în cel mai rău caz, cu tancurile.

Putin, „trilionul irosit” și mitul dezvoltării sacrificate

Interviul atinge și o dimensiune critică la adresa regimului Putin. Recean, în acord cu interlocutorul său, constată că începând cu 2008 – anul agresiunii asupra Georgiei – Rusia a cheltuit aproximativ un trilion de dolari pentru războaie. „Dacă acești bani erau investiți în dezvoltarea Rusiei, țara ar fi fost un al doilea Dubai”, este concluzia amară. Această analiză scoate în evidență nu doar absurditatea costurilor umane și economice ale agresiunii ruse, ci și faptul că, în final, politicile expansioniste afectează în primul rând cetățenii ruși.

Recean lansează, astfel, un mesaj direct către Vladimir Putin: tentativa de subjugare a Republicii Moldova, Ucrainei și a altor state din fostul spațiu sovietic nu doar va eșua în perspectivă istorică, ci va aduce prejudicii masive propriului popor.

Securitatea – între investiție și propagandă

Premierul recunoaște deschis că Republica Moldova începe să investească în apărare și securitate, în ciuda propagandei ruse care acuză autoritățile că ar prefera „înarmarea” în detrimentul plății pensiilor și salariilor. Recean respinge acest narativ și subliniază că securitatea este o precondiție a oricărui proiect de dezvoltare națională. În acest context, el evocă și o lecție fundamentală oferită de războiul din Ucraina: „e mai bine să hrănești propria armată decât una străină”.

În viziunea premierului, apărarea nu înseamnă doar armament și tehnică militară, ci și moralul societății, capacitatea cetățenilor de a înțelege că libertatea și pacea trebuie protejate activ. Această „stare de spirit” devine esențială în fața unei amenințări persistente și complexe.

Concluzii: un apel la realism strategic

Interviul acordat de Dorin Recean nu este doar o rememorare a unui pericol trecut, ci și  o reflecție asupra modului în care Republica Moldova trebuie să-și redefinească poziția într-un spațiu geopolitic profund destabilizat. Fără o armată funcțională, fără garanții de securitate clare, dar și fără alianțe militare, Moldova se află într-o zonă de vulnerabilitate extremă.

Neutralitatea – deși consacrată constituțional – devine tot mai puțin relevantă într-un context în care marile puteri nu mai respectă principiile dreptului internațional. În acest sens, mesajul lui Recean este unul dublu: o chemare la luciditate internă și un semnal diplomatic discret către partenerii occidentali – Moldova vrea să supraviețuiască și tinde să se schimbe pentru asta.