Andrei Curăraru // МАЙslenița sau ceremonia uitării organizate
Realitatea demografică nu mai sprijină spectacolul. În 2025, în toată Moldova au mai rămas puțin peste o duzină de veterani reali ai celui de-Al Doilea Război Mondial, majoritatea imobilizați, incapabili să participe fizic la vreun marș. Și totuși, în fiecare 9 mai, mii de persoane, care nu au văzut niciodată un front militar, îmbracă uniforme sovietice, agită decorații cumpărate online și își asumă rolul de „urmași ai învingătorilor”. Procesiunea seamănă din ce în ce mai mult cu un carnaval folcloric decât cu o comemorare. Spiritul solemn al memoriei a fost înlocuit cu teatralitatea unei pseudo-Maslinițe, în care costumul e mai important decât adevărul.
În acest decor artificial, se evită cu o grijă suspectă orice referire la războiul real care se desfășoară la câteva sute de kilometri distanță — invazia brutală a Ucrainei de către Federația Rusă. În timp ce veteranii falși mărșăluiesc pe bulevardele moldovenești, Rusia bombardează orașe europene, distruge școli și spitale și subminează însăși arhitectura de securitate a continentului. 9 mai în Moldova devine astfel o suspendare colectivă a realității, o ceremonie a uitării organizate.
Orchestrarea „memoriei”
Dar dincolo de teatralitate, există mize palpabile. În ajunul zilei de 9 mai 2024, autoritățile moldovene au confiscat peste 1 milion de dolari în numerar de la reprezentanți ai partidului Șor, bani despre care există suspiciuni că urmau să fie folosiți pentru mobilizarea marșurilor și pentru acțiuni de destabilizare. Faptul că asemenea sume sunt investite anual pentru orchestrarea „memoriei” arată cât de strategică a devenit această zi în lupta pentru influență politică.
Tactica s-a rafinat în 2025. În locul unei singure manifestații centrale, organizatorii au lansat o campanie de „evenimente locale de eliberare”, comemorând zile obscure în care anumite sate și orașe au fost „eliberate” de Armata Roșie. Aceste ceremonii nu fac parte din vreo tradiție istorică autentică. Sunt creații recente, inventate pentru a extinde impactul emoțional și pentru a fragmenta controlul autorităților centrale asupra narațiunii. Fiecare „zi a eliberării locale” devine o oportunitate de reafirmare a loialității față de trecutul sovietic și, implicit, față de prezentul geopolitic dorit de Moscova.
Acest model de acțiune nu este despre comemorare. Este despre mobilizare. Marșurile, lecțiile, pancartele nu sunt amintiri inocente. Ele sunt muniție într-un război al percepțiilor, menit să ancoreze Moldova într-o realitate paralelă, în care Rusia nu este agresorul continentului, ci salvatorul lui etern.
La Chișinău, această bătălie se duce la vedere. Piața Marii Adunări Naționale, locul unde odinioară începeau marșurile victoriei, a fost în 2025 rezervată pentru sărbătorirea Zilei Europei. Este o tentativă de a recodifica spațiul public și de a rescrie semnificația zilei. Dar realitatea din teren arată că efectele sunt încă limitate. Mulți cetățeni, în special în mediul rural și în regiunile autonome precum Găgăuzia, rămân atașați de simbolurile sovietice, nu din convingere ideologică profundă, ci dintr-o inerție emoțională cultivată și exploatată cu grijă.
Această luptă pentru controlul memoriei nu este un moft cultural. Ea are consecințe directe asupra direcției politice a țării. Loialitatea față de narativul victoriei sovietice corelează clar cu sprijinul pentru partidele pro-ruse, rezistența la reforme europene și vulnerabilitatea în fața dezinformării.
În timp ce în alte state europene comemorările zilei de 8 sau 9 mai sunt ocazii de reflecție sobră asupra tragediilor războiului, în Moldova 9 mai devine o sărbătoare a confuziei strategice: un carnaval al trecutului în care fiecare fanion fluturat, fiecare panglică agățată, fiecare uniformă falsă întărește ideea că adevărul istoric este negociabil, că libertatea poate fi amânată și că viitorul poate fi reconstruit în funcție de nostalgii bine întreținute.
Moldova nu sărbătorește doar o victorie militară din 1945. Moldova joacă, an de an, meciul decisiv pentru propriului viitor. Și cât timp ritualurile mascaradei vor eclipsa realitatea geopolitică actuală, alegerea va fi mereu între iluzii prost regizate și maturitatea dureroasă de a privi adevărul în față.
