Iulian Chifu // Ambasadorul Lipaev și războiul informațional al Rusiei în România și Republica Moldova

Dar replica meritată vizează implicarea sa în război împotriva României, războiul informațional ca parte a războiului hibrid declanșat de Rusia împotriva țării noastre, așa cum o face cu toate democrațiile. Că nu știe (sau nu vrea să știe) istorie, nu e nimic diferit față de predecesorii săi, alții mai radicali chiar și cu alte haine cu grade mari pe sub cea de diplomat. Dar implicarea în războiul informațional al Rusiei împotriva României și Republicii Moldova nu face parte din atribuțiile de ambasador, de constructor al relațiilor bilaterale, de facilitator al acestor relații și principal susținător al eforturilor de a le îmbunătăți. Mai ales știind sensibilitățile statului acreditar și, mai ales în perioada electorală în Republica Moldova. Iar demersul ales (sau impus) îl expune unei chemări la MAE și avertismentului ultim să-și pregătească bagajul și plecarea la Moscova data viitoare când deschide public gura cu asemenea obiective destructive și reprobabile pentru orice diplomat.

Provocări și testări ale reacției României‍

Orice analiză a unui demers public al unui ambasador începe cu identificarea motivației, oportunității, momentului, contextului și instrumentului media ales pentru transmiterea mesajelor sale, pentru a decripta obiectivul, ținta și titularul unui gest profund inamical pus pe seama unui purtător de mesaje responsabil de îmbunătățirea relațiilor, nu de subminarea acestora. Și concluziile sunt multiple, ele începând cu existența certă a unui sprijin politic, ba chiar a unei indicații de acasă pentru acest interviu la o agenție de presă oficioasă rusă, nicidecum la un instrument de presă independent din România – ar fi apărut întrebări reale și solide care ar fi deraiat atacul la adresa României – sau a unui portal “prieten” al Rusiei la București, fapt care ar fi subminat credibilitatea mesajului și motivația sa sau ar fi expus componentele Coloanei a cincea a Moscovei la București.

Care este, totuși, motivul atacului? Și de ce tocmai acum, după un început de mandat mai degrabă calm și sub radar al noului ambasador la București? Motivația Ambasadorului și a Rusiei, în spatele său, pare să fie una profund politică, electorală și pe deplin legată de războiul informațional declanșat de Rusia în și împotriva României, a intereselor sale. Iar referirea la evenimentele din noiembrie-decembrie anul trecut (de care Rusia nu e străină) afectează cu atât mai mult relațiile și leagă cele două evenimente, așa cum o leagă direct și de evoluția pre-electorală din Republica Moldova. Cu riscul de a revela, și chiar a sublinia, faptul că Rusia a declanșat un adevărat război asupra României și Europei la Chișinău, după ce a chemat la picior forțele politice proruse din stânga Prutului și le-a ordonat să se unească într-un bloc pentru a orchestra furtul, deturnarea alegerilor și schimbarea orientării geopolitice de la Chișinău, împreună cu un puternic atac la adresa identității românești a cetățenilor Republicii Moldova.

Provocare pentru ruperea legăturilor? Crearea de tensiuni artificiale și de scandal pentru uz electoral la Chișinău? Atac la adresa României? Atac direct la Republica Moldova? Ce să-l fi mânat în luptă pe orchestratorul acțiunii și interviului lui Lipaev? Sau să citim aici o schimbare de ton și nevoia probării unei nuanțări de atitudine de la preluarea de către Kirilenko, mai tânăr și mai vivace, a responsabilităților readucerii Republicii Moldova în Imperiul rus, după pensionarea din acest dosar a bătrânului Dmitri Kozak? Adică față de toate motivațiile valide de mai sus - toate, fără excepție – mai trebuie să intrăm și în hățișul bătăliilor interne și a posturării administrativ-politice a deținătorilor de putere de la Kremlin față de șeful lor, Putin, pentru a înțelege de ce s-a trezit vorbind ambasadorul rus la București.

Răbdare strategică și toleranță cu limite ale României în perspectiva interferențelor Rusiei în alegerile de la Chișinău

Desigur, Lipaev știa foarte bine în ce țară a fost acreditat, care sunt regulile diplomatice și care e spațiul său de mișcare, așa cum știa și câte chemări la MAE au venit pentru predecesorul său retras intempestiv din România. Așa cum este foarte bun cunoscător, probabil, și al gradului înalt de răbdare strategică manifestat de România în privința menținerii unei normalități a relației, în ciuda numeroaselor provocări venite pe filieră rusă – spionaj, ingerință în activitatea politică, subversiune, război informațional, infracționalitate, găzduirea unor fugari infractori, finanțarea cumpărării de voturi la Chișinău (și, probabil, București, cu lideri politici cu totul). Știa bine și gradul și limitele de toleranță, dar avea și proba directă a faptului că România nu va capitula, nu va ceda nimic din interesele sale în fața Rusiei și, în fapt, în fața nimănui.

Pentru că, recent, România a acceptat o înrăutățire substanțială a dosarului său electoral și a reacționat fără precedent, procedând la anularea alegerilor, pentru a bloca preluarea de către Rusia a funcției supreme în statul român. Și asta ca pretinsă răzbunare pentru că Rusia a pierdut cursa prezidențială la Chișinău prin realegerea Maiei Sandu și referendumul pentru drumul european al Republicii Moldova pentru care a investit enorm. România a demonstrat că este un stat serios, că știe să-și protejeze postura, interesele și propriul viitor, că nu este în nici un caz Afganistanul care a făcut implozie la presiunea talibană asupra Kabulului, înaintea datei convenită a retragerii trupelor internaționale, și nu capitulează doar pentru a da satisfacție unor planificatori noi veniți la Moscova la butoane.

Românii nu au ridicat mâinile în aer pentru a se preda și a se oferi pe tavă, fie și numai prin fraudarea și preluarea ostilă a funcției supreme în stat, acțiunilor Rusiei. Instituțiile statului român, coloana sa vertebrală au rezistat și în fața presiunilor Rusiei, și în fața dificultăților rămânerii fără decident de prim plan viabil și credibil, care să mobilizeze populația împotriva atacului – rezultat al contextului electoral al primului tur din alegerile prezidențiale. A strâns din dinți și a asigurat tranziția prin alegerea conducerii Parlamentului și suplinirea funcției de președinte prin președintele ales, credibil și legitim al Senatului.

Iar siguranța cu care Lipaev vorbește despre lipsa de probe se referă, probabil, fie la dorința de a provoca dezvăluiri și a punerii celor știute la București pe masă, pentru a le putea extrage, relansând discuția. Speculează, de asemenea, lipsa acestei explicații publice complete de către noua administrație, agitând periodic și populația, și opoziția numit suveranistă pe care o gestionează. Fie este vorba despre faptul că Rusia consideră că nu a lăsat urme substanțiale în operațiunea sa, mai ales când reproșurile prealabile lansate au venit și din capitala partenerului strategic, până la lămurirea datelor primite de la instituțiile abilitate ale sale care au dobândit credibilitate după numirea șefilor de către noua administrație. Rusia nu are încă acces la datele complete în procesele declanșate, nici din zona procurorilor, de aceea forțează și în privința candidatului la Președinție îmbrățișat în noiembrie, și a datelor deținute de România privind întâlniri periculoase și vinovate de la Viena sau cele montate anii trecuți la Cernăuți sau Chișinău.

Rusia nu știe cât știu românii, cât au primit informări și schimburi de intelligence de la partenerii occidentali, inclusiv SUA, cât au descoperit ei înșiși și cât instituțiile responsabile de evaluarea evoluțiilor internetului și social media. Și atunci încearcă să provoace o criză, să readucă subiectul în prim plan, chiar dacă meciul e deja pierdut și ciclul parlamentar și prezidențial a început deja. Fără drum de-ntors, chiar dacă continuă finanțarea campaniei devenită caducă – Turul II înapoi.

Ce caută un ambasador la București în a expune războiul pregătit de Rusia împotriva României la Chișinău‍

Desigur, și conținutul interviului merită analizat cu lupa, pentru ceea ce spune și ceea ce nu spune, locurile unde tace. Desigur, sunt prezente toate tezele de propagandă tradiționale în istoriografia sovietică și rusă, pornind cu inventarea identității moldovenești diferită de cea românească – și purtătorii de cuvânt din RSS Moldovenească de la Artiom Lazarev, Vasili Stati, mergând până la politicieni ca Dodon – mergând la toate falsurile istorice decriptate deja și până la utilizarea confuziei identitare nedecantată încă în Republica Moldova.

Desigur, suma elementelor de propagandă, a falsurilor și elementelor de atac informațional reprezintă un conglomerat de lucruri așteptate, clasice în ideologia rusă, și noi creații adaptate și aduse la zi. Totuși, foarte interesant, multe elemente încercau să cultive răspunsuri la acțiuni ostile purtate recent de Rusia la adresa României, de unde scriptul evident din spatele interviului, despre care se poate crede că a avut poate doar aprobarea formală a Ambasadorului, dacă l-o fi văzut măcar înainte de apariție, pentru că nu conține elemente personale sau profesionale identitare ale acestuia.

Ambasadorul Lipaev mai susține că relațiile româno-ruse s-au deteriorat din cauza României, care e solidară total cu UE și NATO (nu membru, deci participant la decizia originară, referire subtilă și subliminală la teza propagandei cu sclavia față de UE, faptul că România e servant și dominat de occidentul putred, nicidecum parte consimțitoare, conștientă a deciziei). Nimic nu apare în interviu despre războiul de agresiune, despre regulile dreptului internațional și acordurile încălcate de Rusia, despre suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Ucrainei. Doar referire la regimul criminal de la Kiev, un eufemism care înlocuiește, totuși, mai uzualul „naziștii de la Kiev”, care au dat lovitura de stat — elemente caracteristice propagandei obișnuite a lui Putin, dar absente în interviu pentru că ar fi decredibilizat demersul din start în fața publicului de la București.

România continuă să se implice activ în conflictul din Ucraina, spune Lipaev, prin livrări de arme și muniții, instruiește militari ai forțelor armate ucrainene, oferă sprijin financiar, logistic și de altă natură. Lipaev adaugă elementul de război informațional, insistând că sprijinul este realizat în detrimentul propriei stabilități economice. Dar el recunoaște că dialogul politic dintre țările noastre este înghețat, iar cooperarea bilaterală este suspendată în toate domeniile. Temele au mai fost vehiculate, unele de către celebra Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MAE rus, iar scoaterea lui Lipaev ar putea avea ca motivație absența portanței susținerilor și atacurilor din conferințele Zaharovei.

Cum se ascunde Rusia după deget și pretinde că nu o vede nimeni‍

Nu putea lipsi referirea la ingerința rusă în alegeri. Dar în varianta rusă: referirea la Sistem era obligatorie (aici sub forma partidelor sistemice), care au fost învinse în primul tur al alegerilor prezidențiale – o aberație când la o săptămână raportul în parlamentare a fost peste două treimi pentru partidele pro-europene, democratice (numite sistemice de Lipaev). Acțiunea anulării alegerilor este pusă pe pericolul pierderii puterii – un fals, puterea rămânea a majorității parlamentare, cu toată dificultatea de a avea un Președinte pro-rus sau al Rusiei la Cotroceni, un președinte care putea fi îndiguit de proceduri constituționale, care îl putea face, la o limită extremă, să nu vadă interiorul palatului decât la preluarea mandatului, fiind suspendat succesiv sine die. Pentru că Președintele de la București nu este autocratul devenit dictator la Kremlin, Vladimir Putin, cu puteri absolute și necontestate de nimeni, pentru care Constituția Rusă este doar un instrument pentru transferul spre tiranie absolută.

Cam la fel arată regulile democratice și separarea puterilor în stat în percepția interviului semnat Lipaev, atunci când vorbim despre partidele sistemice care au deschis un dosar penal împotriva câștigătorului primului tur, Călin Georgescu, pentru a-l împiedica să participe la alegerile următoare. De ce se preocupă de infracțiunile unui cetățean român, dacă nu ar fi băgat atâtea resurse să-l scoată președinte? Narațiunea rusă spune că, pentru a-și păstra imaginea, a fost inventată legenda unei ingerințe externe (cu referire la Rusia) în procesul electoral. Desigur, nu existau și nici nu puteau exista dovezi, ne mai spune Lipaev.

Ambasadorul Lipaev mai susține că relațiile româno-ruse s-au deteriorat din cauza României, care e solidară total cu UE și NATO (nu membru, deci participant la decizia originară, referire subtilă și subliminală la teza propagandei cu sclavia față de UE, faptul că România e servant și dominat de occidentul putred, nicidecum parte consimțitoare, conștientă a deciziei). Nimic nu apare în interviu despre războiul de agresiune, despre regulile dreptului internațional și acordurile încălcate de Rusia, despre suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Ucrainei. Doar referire la regimul criminal de la Kiev, un eufemism care înlocuiește, totuși, mai uzualul „naziștii de la Kiev”, care au dat lovitura de stat — elemente caracteristice propagandei obișnuite a lui Putin, dar absente în interviu pentru că ar fi decredibilizat demersul din start în fața publicului de la București.

România continuă să se implice activ în conflictul din Ucraina, spune Lipaev, prin livrări de arme și muniții, instruiește militari ai forțelor armate ucrainene, oferă sprijin financiar, logistic și de altă natură. Lipaev adaugă elementul de război informațional, insistând că sprijinul este realizat în detrimentul propriei stabilități economice. Dar el recunoaște că dialogul politic dintre țările noastre este înghețat, iar cooperarea bilaterală este suspendată în toate domeniile. Temele au mai fost vehiculate, unele de către celebra Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MAE rus, iar scoaterea lui Lipaev ar putea avea ca motivație absența portanței susținerilor și atacurilor din conferințele Zaharovei.

Ambasador în funcție cu înjurături la adresa statului în care e acreditat‍

Lipaev mai scapă printre pseudo-ironii caracteristice, probabil, bețiilor cu vodcă ale oficialilor ruși și elemente de atac directe la adresa României de tipul „comerțul său exterior este slab diversificat din punct de vedere geografic”, iar „stabilitatea financiară depinde în mare măsură de subvențiile și creditele europene”. Un alt fals, care caricaturizează situația de deficit excesiv, dar evitând prezentarea situației economice reale, evoluția sa și paritatea puterii de cumpărare a României.

Totul venind de la un stat intrat de bunăvoie în război, care a înregistrat regres economic în trimestrul doi al anului acesta (în ciuda injecțiilor din Fondul de Bunăstare în zona militară) și care va anunța recesiunea la finele trimestrului 3, lucru revelat deja, cu acordul lui Putin, desigur, la Sankt Petersburg chiar de Guvernatoarea Băncii Centrale, ministrul Finanțelor și al Economiei sau de șeful Sberbank, German Gref, fostul consilier economic al lui Putin la unul din primele sale mandate din sfertul de secol în care a condus Rusia la război și prăbușire economică și socială.

Nu putea lipsi legătura între situația economică și deficitul excesiv, respectiv perioada de austeritate curentă și cheltuielile pentru apărare. Desigur, Rusia ne-ar dori fără apărare, iar România este acuzată de militarizare și linie agresivă față de Rusia, desigur, împreună cu celelalte state membre ale Uniunii Europene. Nici o probă la această enormitate, ca și cum nu Rusia a încălcat dreptul internațional și a declanșat un război de agresiune, pe scară largă, împotriva unui stat suveran, amenințându-le pe toate cele din spațiul post-sovietic – cărora Putin nu le mai recunoaște independența – și pe cele din spațiul fost comunist din Estul Europei, inclusiv România.

O acuzație făcută mai întâi prin cele două ultimatumuri din decembrie 2021, sub forma propunerilor de acorduri cu OSCE și NATO, apoi în mod direct, anunțând ambiția Rusiei de a interveni în spațiul UE/NATO în flancul Estic, în ciuda asigurărilor contrare pe care le tot promovează Lavrov.

Firește că interviul nu se putea încheia fără să atingă și marea durere a Rusiei și motivul interviului: alegerile viitoare din Republica Moldova. Unde e nemulțumirea Kremlinului evidențiată de pseudo-interviul de propagandă ofensivă de război informațional? Păi, în primul rând, în faptul că emisarii români vizitează practic non-stop Republica Moldova – o singularizare proastă, când toți oficialii europeni și de pe toate meridianele o fac, fapt care oricum nu ar trebui să privească Rusia. Apoi, nemulțumirea este pentru sprijinul deplin pentru președintele Maia Sandu și așa-numita alegere proeuropeană, în opoziție cu cea pro-rusă.

Pe urmele lui Kuzmin: diplomația pusă în cui pentru a participa ca ostaș la războiul informațional‍

Deci acesta e baiul mare al Rusiei, care a determinat apariția enormității numite „interviul unui ambasador”. Un motiv dezvăluit explicit prin acest recurs la desemnarea situației din Republica Moldova drept o confruntare Est versus Vest, Europa versus Rusia, ca să nu spunem România versus Rusia: Lipaev spune că un număr semnificativ de lideri moldoveni, inclusiv președintele, dețin pașapoarte românești, insinuând, ca întreaga propagandă rusă, că România ar conduce la Chișinău, sau măcar că acesta e inamicul cu care se confruntă Rusia în Republica Moldova.

Ba, ne lămurește doct Lipaev, în realitate, Republicii Moldova i se impune astăzi o alegere antinațională, care duce la pierderea identității naționale și a suveranității statale! Păi suveranitatea statală vine tocmai din apărarea identității sale și a drumului european, chiar de către cei criticați de Rusia prin Lipaev, nicidecum din supunerea la vrerea Rusiei, subliniată la Congresul Moldovenilor organizat la Moscova de fugarul infractor Șor.

Pro-rușii de la Chișinău optează pentru a reveni la Rusia-mamă, deci la neoimperiul creat de Putin, acolo unde pseudo-suveraniștii pro-ruși vor să târască din nou spațiul dintre România și Ucraina. Apropo, nici un cuvânt de atac despre unionism, după expunerea publică a unioniștilor de serviciu pro-ruși infiltrați de Moscova în politica Republicii Moldova pentru a compromite mișcarea națională a românilor basarabeni, care a determinat independența de stat acum 34 de ani.

În schimb, nu a scăpat de criticile lui Lipaev procesul de „românizare” al Republicii Moldova, aflat acum în plină desfășurare. Legăturile între românii basarabeni și România, renașterea națională din anii ’80–’90 au creat nemulțumiri profunde, Rusia însăși uitând și ocultând propriile spasme și ruptura lui Elțîn cu comunismul și cu Imperiul Sovietic, cu ideea de Imperiu în sine, în efortul de creare a unei națiuni democratice, moderne, europene – ruse, în locul imperialismului retrograd, revizionist și belicos al Rusiei, singurul stat care a readus războiul în Europa în secolul XXI.

Ba mai mult – de data asta perfect imputabil unui ambasador – Lipaev subliniază că identitatea românească a majorității din stânga Prutului are un caracter artificial, în mare parte forțat, și că procesul urmărește integrarea Republicii Moldova – economică, asimilarea ca o anexă demografică și lichidarea specificului național. Numai această susținere ar fi suficientă pentru a determina declararea ca persona non grata, atât la București cât și la Chișinău și în întreaga Europă, a ambasadorului care face asemenea afirmații.

Sprijinul economic masiv european, dezvoltarea Republicii Moldova, ruptura față de dependențele bolnave de gazele rusești – lipsesc. Tot așa cum lipsește și asumarea abandonării Transnistriei, fără nici un cuvânt despre tergiversarea acordului pe gaze și sprijinul obținut de la Chișinău de cei din regiunea separatistă orchestrată tot de ruși în Republica Moldova, acolo unde încă mențin trupe de ocupație, fără acordul statului gazdă.

Lipsesc, firește, și referințele la rusificarea Basarabiei ocupate, desigur, la deportări și surghiun, la mutarea elitei în Siberia și transmutarea minorității ruse la conducerea statului pentru aproape jumătate de secol. În schimb, Moscova și Lipaev sunt preocupați de lichidarea specificului național, care o fi ăla – altul decât cel românesc.

Interviul publicat de RIA Novosti reprezintă o schimbare radicală de profil, comportament și abordare a actualului ambasador al Rusiei la București, care o ia pe urmele lui Valeri Kuzmin, predecesorul său. Ingerința în campania electorală din Republica Moldova, prin interviul acordat unei agenții de presă ruse, arată acțiunea concertată din toate gurile de tun pe care o face Rusia și miza enormă pe care o pune în alegerile din 28 septembrie de la Chișinău, pe care și le dorește deturnate și, dacă nu câștigate de o coaliție prorusă, măcar să blocheze orice formulă de coaliție cu pro-europenii și de prezență a componentei pro-europene la putere, post-electoral.

Un mesaj ce relevă miza reală și anunță nori negri în Republica Moldova.