Iulian Chifu // Trecerea Rubiconului: Putin îl împinge pe Trump să sancționeze Rusia și să sprijine decisiv Ucraina

Atacurile la adresa orașelor și civililor ucraineni mult în spatele liniei de contact, utilizarea armelor chimice lansate din drone pe linia frontului, în locuri deschise, exasperarea în perspectiva epuizării resurselor la sfârșitul anului și situația economică complicată a Rusiei fac ca la Casa Albă, răbdarea lui Trump să se epuizeze. Și să determine schimbarea de abordare dramatică, cea care aduce sancțiuni masive pentru Rusia, ruși și sprijinitorii săi, prin legea Lindsey Graham, și sprijinirea Ucrainei în a-și produce singură armamentele necesare pentru a se apăra. Iar mesajul Chinei care nu și-ar dori prăbușirea Rusiei și ar trimite Iranului 40 de avioane stealth J10C, “ucigașul în rafală”, nu are cum să ajute la mai multă restrângere din partea Washingtonului.

Chiar și pentru Trump jocul lui Putin e deja prea mult

Președintele Donald Trump este un personaj histrionic, cu înclinație spre negocieri în forță și nu neapărat cel mai răbdător lider. Îi place ca percepția sa despre realitate să fie transpusă în fapte, ca ceilalți lideri să urmeze abordarea sa și ca realizările sale în domeniul păcii să fie recunoscute internațional, eventual printr-un premiu Nobel pentru Pace, așa cum Obama a obținut înainte chiar de a-și aplica programul cu care a câștigat alegerile, de zero arme nucleare. Apoi este la fel de cunoscută propensiunea sa, dechiderea și aprecierea față de omul puternic, liderul autoritar și longeviv, ca și față de forța sa exhibată, de unde aprecierea pentru Vladimir Putin. Dar pentru Trump, orice acțiune ce poate fi interpretată de terți drept bătaie de joc la adresa sa e inacceptabilă.

Vladimir Putin cunoaște bine slăbiciunile și limitele lui Trump. Și a împins jocul, pas cu pas, tot mai departe. Fără a-l contrazice inițial pe președintele american, a profitat de toate deschiderile sale, abținerea de a acționa imediat și impulsiv împotriva Rusiei și oferirea de spațiu pentru negocieri în care Putin nu a crezut niciodată, pentru a câștiga cât mai multe avantaje pe teren. Dar comportamentul său riscă distrugerea strategiei lui Trump în Ucraina și îi crează probleme interne din ce în ce mai mari, inclusiv cu propriul partid. Legea sa Mare și Frumoasă a trecut, instalând o victorie politică majoră – dar și costurile și responsabilitatea aferentă creșterii deficitului cu 3,5 triliarde în 10 ani – în schimb plierea parlamentarilor pe voința sa, în primul rând a republicanilor, vine cu costuri. Iar acum trebuie să se plieze pe doleanța subliniată de cele 84 de semnături (din 101) ale senatorilor care susțin bipartizan sancțiunile la adresa Rusiei și ale aliaților săi.

Nu este prima dată când Trump se supără în mod natural și autentic pe Putin. De la final de martie a devenit evident faptul că Putin nu are nici un interes să accepte abordarea lui Trump pentru un final negociat al războiului. Putin nu acceptă decât capitularea Ucrainei și formulează solicitări maximale, o pretenție calificată chiar de către vicepreședintele JD Vance drept excesivă, Putin dorind mult mai mult decât poate obține militar fără să facă nici o concesie el însuși. Respingerea formulei de încetare a focului pregătită de Trump și smulsă prin presiuni de la Zelenski, inclusiv prin umilirea sa în Biroul Oval, a stârnit critici directe și remarci dure la adresa lui Putin din partea lui Trump la final de aprilie și început de mai, inclusiv dublate de sugestia că va impune sancțiuni adiționale Rusiei.

De la simpla nemulțumire sau neplăcere în raport cu pozițiile și acțiunile lui Putin până la amenințarea să se oprească – din bombardarea civililor în Ucraina – că vin sancțiuni înfiorătoare, la care nu ar dori să recurgă și la observația că Putin se joacă cu focul, criticile lui Trump nu au fost urmate și de acțiuni și sancțiuni. Chiar și atunci când termenii încetării focului au fost respinși explicit de către Trump, în mai, atunci când negociatorii americani au fost scoși din sală la Istanbul, Rusia neacceptând negocierile în trei, cu mediatori americani, iar toate acestea dublate de atacuri masive și în creștere, Trump nu a reacționat cum s-ar fi așteptat toți cei din jurul său. Pare că Putin folosește fiecare discuție telefonică drept pretext că i-ar fi spus lui Trump că nu e de acord cu ce i se propunea pentru a-și amplifica acțiunile în Ucraina cu scopul de a o îngenunchia.

La 25 mai, Președintele Donald Trump a criticat atacurile și bombardarea masivă peste zi a Kievului, Odesei și altor orașe pentru a scrie pe Truth Social că Putin a înnebunit(cu majuscule). Mai întâi a făcut o declarație mai nuanțată: “îl cunosc de multă vreme, am avut întotdeauna relații bune și m-am înțeles cu el, dar trimite rachete în orașe și omoară oamenii, și nu-mi place asta deloc. Suntem în pline negocieri și el trimite rachete în Kiev și alte orașe. Nu-mi place asta deloc.” Apoi a scris pe rețeaua sa o postare în care a spus că Putin “a ÎNNEBUNIT de tot!...Am spus întotdeauna că își dorește ÎNTREAGA Ucraină, nu doar o bucată din ea, și poate e chiar adevărat, dar dacă asta vrea, asta va duce la prăbușirea Rusiei!”

Frustrare și presiune: cât de mult e de ajuns pentru Trump?

Joi, 3 iulie, după o discuție telefonică cu Putin, Trump a răbufnit public, trădând frustrarea pentru că Putin “nu dorește să încheie războiul.” “Sunt foarte dezamăgit de conversația pe care am avut-o azi cu președintele Putin, pentru că nu a ajuns la ceea ce trebuia. Nu a ajuns la concluzia potrivită și sunt foarte dezamăgit” a repetat Trump “Nu cred că-și dorește să se oprească, și asta e foarte rău.” Trump a spus că nu a făcut nici un progres cu Putin pentru încheierea războiului, o afacere a lui Biden pe care el încearcă să o încheie.

În același timp, Kremlinul a comunicat despre convorbirea telefonică faptul că Trump “a ridicat tema încheieii ostilităților în Ucraina cât mai curând posibil,” dar că Putin a subliniat doar dorința de a continua negocierile cu Kievul și că a transmis clar lui Trump că Rusia “nu-și va abandona obiectivul de a eliminat cauzele fundamentale ale conflictului”, cu referire la extinderea NATO către Vest, sprijinul Occidentului către Ucraina, respingerea aderării Ucrainei la NATO și preluarea controlului complet al deciziilor la Kiev și în alte capitale ale Europei de Est. Tot MAE rus a subliniat că părțile nu au vorbit în nici un punct despre un summit față în față Putin- Trump.

La câteva ore după conversație, Rusia a lansat cel mai mare atac cu drone și rachete către Ucraina, 550 de drone, și zeci de rachete, în Kiev și alte orașe. Chiar a doua zi, la 4 iulie, de Ziua Independenței, Președintele Trump a subliniat presei că ia în discuție noi sancțiuni la adresa Rusiei: “Am fost foarte nemulțumit de discuția cu președintele Putin. Vrea să meargă până la capăt, să ucidă în continuare oameni, și asta nu e bine”, a spus Trump la bordul Air Force One. “Am vorbit despre sancțiuni mult. Și el înțelege ceea ce ar putea să vină.” Acesta poate fi un semnal consistent că strategia lui Trump ca să încheie războiul Rusiei în Ucraina prin diplomație s-a blocat, de unde frustrarea, critica și presiunea în creștere pentru a acționa și împotriva lui Putin, ca și faptul că răbdarea sa a ajuns la capăt.

Trump chiar a făcut totul pentru a-i da spațiu lui Putin și a-i oferi avantaje excepționale, chiar dacă nemeritate. În discuțiile cu Zelenski Trump a cerut ca Ucraina să renunțe la teritorii contra pace, iar lui Putin i-a oferit chiar să recunoacă unilateral anexarea Crimeii dacă încetează războiul. Apoi Trump a ajuns chiar să blocheze orice ajutor nou către Ucraina, ulterior să amâne ajutorul deja angajat, dar atacurile Rusiei nu au avut rezultatele scontate, în ciuda miilor de morți zilnici. Iar oprirea ajutorului pe motiv că depozitele americane sunt goale, că Biden a dat mult prea mult deja Ucrainei, vizează exact rachetele Patriot care sunt singurele ce pot doborî rachetele care vin, apoi rachetele aer-aer AIM-7 Sparrow și pe cele cu rază scurtă Stinger ce pot doborî dronele. Acest pas a avut loc la puțin timp după ce, anterior summitului NATO de la Haga, Președintele Trump spusese că evalueze să dea sisteme Patriot Ucrainei ca să se apere. Iar oprirea furnizărilor anunțată public de Pentagon și de Trump a avut loc înaintea discuției telefonice cu Putin tocmai pentru a pregăti un cadru adecvat negocierilor și compromisurilor așteptate. Care nu au mai avut loc.

La Washington, Trump a insistat că nu a oprit complet livrările de armament către Kiev. “Lucrăm cu ei(ucrainenii), încercăm să-i ajutăm, nu am oprit complet livrările.” Aceste dezvoltări urmează să testeze dacă, după frustrări exprimate public săptămâni în șir, după acomodarea obstrucționismului lui Putin, administrația Trump va trece și la o poziție mai dură. După cele mai dure declarații exprimate de Trump la adresa lui Putin care, potrivit criticilor, a considerat rezervele și bullying-ul la adresa lui Zelenski drept semnale pozitive să meargă înainte, obstrucționând obiectivul păcii al lui Trump.

Iar criticile abundă inclusiv din partea New York Post sau Wall Street Journal, ca și din partea republicanilor din Congres, care cer pe multiple voci lui Trump să ia măsuri, în timp ce Legea din 2025 pentru Sancționarea Rusiei, promovată bipartizan de senatorii republican Lindsey Graham și democratul Richard Blumenthal și susținută de 84 de senatori(din 100!) urmează să intre spre aprobare. După ce a aprobat intrarea legii în dezbatere în aprilie, ca instrument de presiune, și după votarea legii Trump, acum blocarea legii este cvasi-imposibilă de către Casa Albă, cu atât mai mult după lipsa de semnale coerente ale unor pași spre compromis veniți din partea Rusiei lui Putin. Toată lumea așteaptă să vadă dacă apar și acțiunile, și sancțiunile lui Trump după retorica puternică prezentată în public drept critică la adresa beligeranței excesive a lui Putin. Care a și forțat nota, numind drept “emoționale” exprimările lui Trump, chiar dacă a ținut să remarce public că nu vrea să-l supere neluând la timp apelul său telefonic, mulțumindu-i, totodată, pentru eforturile pentru pace dar respingându-i toate planurile.

Preocupări pentru tăierea aprovizionării cu arme a Ucrainei. Schimbări dramatice în planificarea strategică

Donald Trump și America au înregistrat costuri majore prin acțiunile lor în privința lui Putin și a Rusiei. Decizia de a sista aprovizionarea cu arme deja angajate și semnate se suprapune pe temele priorității livrărilor și blocării unor contracte plătite în avans de unii beneficiari, cu orientarea livrărilor către Israel(deși acesta tocmai elimină Patriot din sistemul său de apărare, compensat de producția proprie mai ieftină și mai eficientă). Blocarea distanței de tragere prin acțiune unilaterală a SUA în format electronic, de la distanță, relativă la HIMAS-urile livrate Ucrainei, pentru a nu trage adânc în teritoriul rus, în timpul administrației Biden, ca și lipsa de muniție pentru principalele arme de apărare cumpărate din SUA au ridicat semne mari de întrebare la nivelul tuturor clienților pentru arme americane.

Astfel, principala preocupare este aceea a libertății utilizării armelor cumpărate din America, în mod suveran, atunci când un stat are nevoie. În ofensivă sau, cu atât mai mult, în defensivă. Acestor perspective li se adaugă și probematica mai largă a deținerii pe teritoriul propriu sau în imediata apropiere, cu posibilitatea de a fi livrate imediat, a muniției,  pieselor de schimb și mentenanței pentru armamentele cumpărate. Menținerea unor mari cantități de muniție în depozite este nefuncțională și ineficientă la nivelul costurilor, dar și a creării de ținte pentru inamic din aceste depozite, iar aici lecțiile învățate din acțiunile Ucrainei cu drone ieftine ajută în mod deosebit la planificare și evitarea pierderilor inutile, auto-insuflate.

Deci SUA și-a asumat costuri pe care, poate, nici nu le preconiza, la nivelul industriei de apărare, a prestigiului Americii și a cinismului abordărilor sale sub Trump, toate pentru a putea atrage Rusia în negocieri reale, cu avantaje, eventual pentru a rupe Rusia de China și alianța sa nocivă în perspectiva confruntărilor în zona Indo-Pacificului. Totuși Putin, chiar dacă o fi semnalizat interesul în această direcție, a preferat să acumuleze toate profiturile, inclusiv anunțate public, și să nu miște nici un deget în sensul așteptărilor lui Trump privind încetarea agresiunii și eventuala realiniere strategică – celebru Kissinger pe invers cu referire la ruptura sino-rusă din anii 70, la care România a jucat un rol important.

Rusia de astăzi merge înainte cât mai repede pentru a atinge cât mai multe avantaje în cât mai scurt timp, pe perioada de vară, până la încheierea sezonului de lupte kinetice relevante. Iar Putin aduce 30.000 de militari din Coreea de Nord și sute și mii de mercenari de peste tot din lume drept carne de tun, alături de contractele tot mai costisitoare pentru proprii cetățeni, care se îndreaptă tot mai greu spre meserii care i-ar putea aduce pe front. După relevarea situației economice serioase care va face să se anunțe luna aceasta scăderea economică pe trimestrul doi al anului și stagnarea pe economia rusă, în octombrie, la începerea sezonului ploios, care va opri forțat luptele relevante, Rusia va fi în recesiune, cu perspectiva de a nu mai avea bani pentru a susține războiul decât luând masiv de la programele sociale și de la populație.

Nu întâmplător Serghei Lavrov și Putin însuși au anunțat reduceri la cheltuielile militare. Desigur, o formulă de război informațional pentru aplanarea presiunilor publice la adresa Kremlinului, dar și ca instrument pentru a contrasta cu creșterea bugetelor militare la nivel NATO, la 5% din PIB. Rusia este deja mult deasupra acestor cheltuieli și investiții militare. Mai mult, mențiunea explicită a interesului Chinei de a vedea Rusia că obține victoria sau, măcar, de a nu pierde războiul, alături de ezitările și tangajele neclare ale administrației Trump în materie, au permis amplificarea războiului, fapt care astăzi ar trebui să determine anumite consecințe majore. Altfel costurile inclusiv interne pentru Trump se vor acumula și este neclar dacă Marea Lege Minunată a sa va putea compensa nemulțumirea publică inclusiv a republicanilor în perspectiva alegerilor de la jumătatea mandatului, la finalul lui 2026.

Evitarea criticilor: lecția învățată de Zelenski

Poziția lui Trump de a lua o decizie clară și a acționa împotriva lui Putin a fost facilitată și de către Volodimir Zelenski. Acesta a învățat, în modul cel mai neplăcut cu putință, că e mai bine să evite criticarea lui Trump, chiar după tăierea ajutorului militar, pentru a nu deturna atenția și a crea o terță țintă care să-l rupă de perspectiva sancționării dure a Rusiei. Din contra, Zelenski a descoperit că vorba dulce mult aduce și că mulțumirile pentru ajutorul constant acordat de către SUA Ucrainei, chiar cu numirea unor sume neconforme cu realitatea, fac mai mult bine țării sale și-i dau mai multe șanse să obțină ce-și dorește, să se poată apăra iar Trump să recționeze dur la adresa lui Putin.

Fără a critica în vreun fel lipsa de consecvență și nerespectarea angajamentelor semnate deja, inclusiv votate de Congres, evitând vreo referire la motivația necredibilă a Pentagonului că stocurile sale sunt reduse și e expusă America fapt ce ar fi determinat stoparea livrărilor, Zelenski a postat, vineri, 4 iulie, după discuția cu Trump: “Am avut o conversație foarte importantă și utilă cu președintele Trump”, mulțumind pentru cele circa 185 milioarde de dolari din resursele plătitorilor de taxe americani oferite Ucrainei pentru a rezista în cei peste trei ani de invazie rusă.

“Noi, în Ucraina, suntem recunoscători pentru sprijinul oferit. Ne-a ajutat să protejăm vieți, să salvgardăm libertatea și independența noastră. Am realizat foarte multe lucruri împreună cu America și susținem toate eforturile făcute pentru a stopa uciderile și a restaura pacea justă, durabilă și demnă.” În același sens a continuat, în declarații, postări și mesajele sale zinice către ucraineni: “Un acord nobil pentru pace este necesar. Azi am discutat despre situația curentă inclusiv despre loviturile Rusiei și dezvoltările din prima linie. Președintele Trump este foarte bine informat și îi mulțumesc pentru atenția cu care se apleacă asupra Ucrainei.” Discuția a inclus “oportunități pentru apărarea aeriană și am căzut de acord să lucrăm împreună pentru a crește protecția cerului nostru și am avut o conversație detaliată despre industria de apărare și capabilități, respectiv despre producția în comun. Suntem gara să facem proiecte comune cu Statele Unite și credem că acest lucru este de o importanță critică pentru securitate, mai ales când vorbim despre drone și tehnologiile asociate,” a mai menționat Zelenski, cu o referire indirectă și la planul Germaniei de a procura Patriot-uri pentru Ucraina, mai ales după ce schimbul de intelligence a subliniat desfășurarea în linia întâi a dronelor ruse cu arme chimice interzise.

De altfel, chiar președintele Trump a recunoscut că a avut o discuție telefonică și cu Cancelarul german Friedrich Merz despre posibilitatea de a trimite sisteme Patriot Ucrainei, pentru că “Merz simte că trebuie să fie protejați”. Trump nu a confirmat luarea unei decizii finale în materie. Andriy Yermak, șeful administrației prezidențiale ucrainene, a descris discuția telefonică drept foarte importantă și substanțială, fapt confirmat de către Volodimir Zelenski despre discuția care a durat 40 de minute. Simplul fapt că nici Casa Albă, nici Președinția Ucrainei nu au dat publicității alte detalii ale convorbirii arată că, într-adevăr, aici s-au putut schimba mesaje importante și că singurul indiciu îl vom putea primi la momentul în care apar public rezultatele actelor, sancțiunilor și deciziilor lui Donald Trump. Care nu par, de această dată, să se lase prea mult așteptate.

‍