Mihai Isac // Capcană geopolitică: Suveranismul, armă a Kremlinului împotriva democrației
În ultimii ani, Kremlinul a cultivat alianțe strategice cu partide eurosceptice și naționaliste din UE, încercând să slăbească unitatea occidentală. Foarte mulți analiști politici atrag atenția că președintele Putin „își dorește ca Uniunea Europeană să dispară” și de aceea „sprijină formațiuni și politicieni cu discurs suveranist” menite să blocheze proiecte comune (de ex. o armată europeană).
De exemplu, în Germania o serie de studii au arătat că o campanie de dezinformare susținută de Rusia a vizat promovarea partidului de extremă-dreapta AfD și subminarea partidelor tradiționale. În Franța și Germania, Rassemblement National (fostul Front Național) și AfD întrețin legături apropiate cu Moscova; în Italia, partidul Lega al lui Salvini a fost implicat într-un scandal de finanțare cu fonduri rusești. De asemenea, s-a dovedit că Rusia a finanțat campania Marinei Le Pen din 2014.
În Ungaria, guvernul Orbán – deși formal pro-european – a menținut legături economice și politice strânse cu Kremlinul. Putem vedea cu ochiul liber relațiile speciale ale lui Viktor Orbán cu Rusia, conferind Moscovei Moscovei “acces fără precedent” la guvernul unui stat membru UE. Poziția pro-rusă a elitelor maghiare sporește îngrijorările Occidentului față de stabilitatea angajamentelor Budapestei față de UE și NATO/
În ansamblu, aceste partide eurosceptice promovează o retorică suveranistă (independentă de influența externă) care se împletește deseori cu narațiuni antioccidentale – exact ceea ce caută Kremlinul.
Sunt multe forme de manifestare ale suveranismului susținut de Rusia în Europa. În Germania AfD a primit instrucțiuni de la serviciile ruse de informații (FSB) pentru a bloca livrarea de tancuri Leopard 2 către Ucraina, subminând astfel sprijinul german pentru Kiev. De asemenea, rețele pro-Kremlin au circulat mesaje de pe platforma X, prezentând guvernul Scholz ca „neconvingător” și sprijinind deschis AfD.
În Franța, Rassemblement National (partidul Marinei Le Pen) s-a aliat cu formațiuni din estul Europei apropiate de Kremlin; Rusia i-a acordat anterior credite și finanțări campaniei electorale.
În Italia, Partidul Lega a fost implicat într-un aranjament în care serviciile ruse erau dispuse să spele milioane de dolari pentru finanțarea campaniei sale electorale.
În Austria și alte țări, partidele de extremă dreapta precum FPÖ (Austria) sau Vlaams Belang (Belgia) mențin legături strânse cu Moscova, conform mass-media din aceste state membre UE și NATO.
Prin aceste conexiuni, Rusia plasează fonduri importante şi mesaje în cercurile antieuropene. Conform unor surse din cadrul comunității de informații occidentale, Moscova a ajuns să finanțeze politicieni de extremă-dreapta din UE „ca să implemeteze strategia Kremlinului” și a desfășurat ample campanii de dezinformare online menite să erodeze încrederea în proiectul european. Astfel, chiar înaintea recentelor alegerilor europarlamentare, oficiali ruși au salutat cu entuziasm creșterea partidelor eurosceptice, iar fostul președinte Medvedev îndemna ca liderii pro-europeni să fie aruncați „în cenușa istoriei”. Strategia Kremlinului este clară: sprijină retorica suveranistă pentru a slăbi uniunea europeană şi rezistența Occidentului (de la Formarea unei „o alianțe creștine” contra UE, până la politicieni ca Marine Le Pen sau Viktor Orban care subminează solidaritatea europeană).
Fenomenul retoricii suveraniste importate de la Moscova se regăsește acum și în politica moldovenească. Partidele pro-ruse de la Chișinău – în frunte cu PSRM al lui Igor Dodon și Partidul „Șor” al miliardarului Ilan Şor – folosesc constant tematica independenței naționale pentru a justifica opoziția față de parcursul european. Liderul PSRM, Igor Dodon, a anunțat chiar intenția de a redenumi formațiunea în „Partidul Suveraniștilor”, argumentând că doctrina actuală a socialiștilor este „mai apropiată de suveranism decât de socialism”. El subliniază că PSRM-iştii sunt suveraniști, spre deosebire de alte partide integrate în UE, pledând pentru „respectarea interesului național” și „menținerea libertății statului nostru”. La o manifestație din februarie 2025, Dodon a declarat tranșant: „Noi suntem eurosceptici. Noi suntem suveraniști”, marcând o apropiere clară de discursul antioccidental. În același timp, Dodon a criticat vehement asistența UE, numind ajutorul de 1,9 miliarde de euro „nu un ajutor real, ci încă un pas spre îndatorarea excesivă a țării” şi sugerând că Moldova se poate dezvolta „şi fără bani europeni” – un argument preluat invariabil de propaganda prorusească.
Partidul „Șor” a fost de asemenea implicat în rețele de influență pro-Kremlin. Autoritățile de la Chișinău investighează un caz în care Ilan Șor ar fi folosit peste 56 milioane USD (în lei moldovenești) pentru a finanța partide și candidați, în mare parte prin mecanisme de tip suveranist – favorizând mesajele anti-UE și pro-Moscova. Mass-media apropiată lui Șor continuă să transmită mesaje anti-europene.
Reportajele mass-media demonstrează că, deși partidul lui Șor a fost interzis pentru finanțare externă ne-raportată, „mesajul său – anti-UE și simbiotic cu Moscova – pătrunde în continuare” în spațiul public moldovenesc. Mai mult, serviciile secrete moldovene (SIS) arată că el a canalizat fonduri substanțiale pentru a influența voturi în favoarea forțelor pro-ruse. În acest context, atât PSRM cât și Partidul „Șor” beneficiază de sprijin logistic și financiar din Rusia. În mod permanent, experții notează că astfel de formațiuni pro-ruseși au primit subvenții, consultanță și acces la rețele informaționale ale Kremlinului.
În linii generale, „suveranismul” în Moldova înseamnă adesea respingerea integrării europene: este invocat pentru a justifica neutralitatea militară doar față de Vest, retragerea susținerii pentru reforme pro-UE și cultivarea unor narațiuni pro-ruse.
Acest discurs antioccidental, popularizat la Chișinău, coincide cu directiva Moscovei. Liderii „suveraniști” moldoveni sunt în realitate „niște oameni care merg la Moscova pentru indicații” și că Putin finanțează aceste curente tocmai pentru a „dezbina Uniunea Europeană și a lupta mai eficient cu Occidentul”. Doctrina suveranistă este promovată deschis de PSRM şi aliații săi, în contextul în care societatea moldovenească este vizată permanent de campanii de presiune informațională dinspre Est
Invocarea, sub o formă ori alta, a „suveranismului” în R. Moldova pune în pericol stabilitatea democratică a țării și a regiunii. Un stat mic ca R.Moldova riscă mult dacă răspunde retragerii Occidentului cu populism și izolarea pro-europeană. Moscova operează ideea „democrației suverane” pentru a înapoia ceea ce ea numește „pământuri rusești” – o dinamică vizibilă în susținerea mișcărilor separatiste (ex. războaiele din Georgia 2008 și Ucraina 2014) și în invocarea vechilor granițe sovietice.
Suveranismul nu este nicidecum în interesul statelor europene, ci dimpotrivă – conduce la dezbinarea UE, cu efecte economice și de securitate negative pentru toți.
În termeni practici, acest lucru poate însemna: subminarea reformelor pro-democratice (prin influență externă și corupție), slăbirea încrederii publicului în instituții (prin teoriile conspirației suveraniste), dar și o creștere a polarizării societății ( între tabere pro-Europa și cele pro-Rusia).
Pe plan regional, există riscul ca Republica Moldova să devină un „câmp de luptă” al influențelor externe. Kremlinul „încearcă să saboteze aderarea R. Moldova la UE și să destabilizeze democrația moldovenească”. Strategiile vizate includ infiltrarea instituțiilor de stat, exploatarea regiunilor pro-ruse (Transnistria și Găgăuzia) și presiunea informațională asupra guvernelor europene privind R. Moldova. Practic, dacă discursul suveranist devine dominant în orice țară, există pericolul ca electoratul să fie convins că legătura cu UE şi NATO sunt în conflict cu „suveranitatea” naţională – o narațiune rusă care, în absența unei reacții ferme a Occidentului, ar putea legitima politicieni autoritari.
Autoritățile europene şi de la Washington trebuie să susțină ferm R. Moldova: asistenţa economică şi militară occidentală (ex. pentru reforme, securitate energetică, eforturi anti-dezinformare) sunt „vitale” pentru ca R. Moldova să reziste influenței Kremlinului.
În caz contrar, instabilitatea democratică internă – reflectată prin derapaje antidemocratice sau întărirea legăturilor cu state autoritare – ar putea amenința stabilitatea nu doar a R.Moldova, ci a întregii regiuni de securitate est-europeană.
