Vitalie VOVC // Mâine votăm pentru şansa de a supravieţui
Până la alegerile prezidențiale din SUA au mai rămas doar două săptămâni și această dată va însemna o întorsătură decisivă în acest război. Pentru moment însă, se duc lupte crâncene cam pe toată întinderea frontului. Îmi aduc aminte de timpuri când cifra de 100 de ciocniri directe armate ne părea una extrem de mare. Acum vorbim zilnic de cifre cuprinse între 170 și 200... Ucraina, de la incursiunea în regiunea Kursk, încearcă să preia inițiativa strategică, contra-atacând pe diverse porțiuni ale liniei frontului, în timp ce ofensiva Rusiei continuă la Pokrovsk. Ucraina încearcă să iasă din faza de apărare pasivă și să dicteze desfășurarea ostilităților.
Evident, pentru a contra-ataca eficient șidecisiv, ucrainenilor nu le ajung resurse, iar „Occidentul colectiv” e timorat și indecis (nu vom mai ezita a folosi această expresie: generalul Zaluzhny, într-un discurs public la Londra a oficializat această entitate și a inclus oficializarea respectivă în lista celor 13 adevăruri incontestabile despre acest război). Între timp însă, putler a început importul de carne de tun din Coreea de Nord.
Dar să revenim în Republica Moldova, căci noi numai avem nici barem o singură zi la dispoziție până la alegeri:
MÂINE, 20 OCTOMBRIE, IEŞIM TOŢI LA VOT!
Ceea ce se joacă mâine e ceva mai mult decât un simplu „vector geopolitic”. Are dreptate Ion Grosu în mica sa adresare video postată pe una din celebrele rețele de socializare: a „salva țara” o dată la patru ani nu-i chiar așa de greu, nu credeți?
Numai că aici eu voi veni cu o mică precizare: mâine nu votăm pentru „țară”. Mâine, fiecare va vota pentru propria viață. Nu despre șanse, nu despre oportunități, nu despre libertate, nu despre identitate, nu despre UE, nu despre banii europeni sau investiții sunt alegerile de mâine (chiar dacă e și despre toate astea luate la un loc, fără îndoială).
Mâine vom alege între viață și moarte, între război sigur și șanse ca el să treacă pe alături.
Întrebați ce au pățit bărbații din Donbass (dacă mai aveți de cine întreba) care și-au dorit să facă parte din „russkii mir” (deși aceeași soartă i-a așteptat și pe acei care nu și l-au dorit, sau pe acei care și-au zis că „politica nu-i interesează”, sau pe acei care s-au abținut dea participa la ceva, sau care au fost „dezgustați” de politică, căci chipurile cineva îi „manipulează”). Paradoxal, dar mâine votul pro-european îi va salva de la moarte și pe acei care au luat sau mai iau și acum bani de la finanțatorii putleriști.
Deci, încă o dată: mâine nu votăm pentru țară.
MÂINE FIECARE DIN NOI VOTEAZĂ PENTRU ȘANSA DE A RĂMÂNE ÎN VIAȚĂ.
Fraza de mai sus nu este patos, nu este o metaforă, și nici o afirmație general-colectivă. E cel mai cinic adevăr posibil.