Vitalie Vovc // Săptămâna în care regina a rămas de piatră
Au trecut 1137 de zile de când hoardele putleriste au invadat Ucraina.
Timp de două săptămâni noutăți despre războiul din Ucraina nu prea au fost. Partea bună a acestei constatări e că armata rusă nu prea mai reușește să avanseze la sol. Tempoul lor s-a redus până la indicii din primăvara lui 2024, ceea ce este, fără îndoială, un indicator al epuizării potențialului putleriștilor. Mai mult decât atât, pierderile rușilor sunt din ce în ce mai importante, inclusiv în echipamente. Astfel în luna martie a fost înregistrată ziua cu pierderi record la capitolul sisteme de artilerie (122 de unități într-o singură zi), dar și în militari (peste 1500).
Partea rea e că intensitatea luptelor nu a diminuat, zilnic sunt înregistrate până la 200 de ciocniri armate directe, drept că aici sunt incluse deja și contraatacurile ucrainenilor. La fel, în pofida discuțiilor despre încetarea focului, atacurile asupra infrastructurii civile ucrainene nu contenesc. Sunt lovite în continuare orașele ucrainene, în continuare sunt înregistrate victime printre civili...
Dar atenția tuturor a fost deturnată spre anunțul absolut trăsnit al președintelui american, care a introdus taxe de import pentru... toate țările! Cu doar trei excepții: Rusia, Iran și Corea de Nord. Nu vă voi plictisi cu considerații repetitive la acest subiect, oricum toată lumea doar despre asta vorbește.
A fost publicat și algoritmul acestor taxe, aplicat până și insulelor nepopulate. Republica Moldova se înscrie exact în acest algoritm și toate speculațiile precum că Trump ar pedepsi guvernarea actuală din RM pentru ceva anume sunt invalidate de algoritmul respectiv.
Ce-i în capul lui Trump știe doar Trump (chiar și aici am putea avea dubii, la o adică)... Noi vom urmări atent evenimentele și vom constata, a câta oară, că veștile nu sunt deloc îmbucurătoare, inclusiv pentru cetățenii SUA.
Să revenim însă și în Republica Moldova, unde a plouat cu evenimente timp de două săptămâni (din păcate am fost absent sâmbăta trecută).
FUGARII: SIS a explicat dispariția lui Nesterovschi: acesta a fost evacuat de către angajații Ambasadei Rusiei în Transnistria. Drept urmare trei „diplomați” ruși au fost trimiși acasă.
La acest capitol aș avea doar două lucruri de menționat. Cel mai important este actul de demascare în sine: faptul că Nestrovschi a apelat la ajutorul Ambasadei Rusiei nu lasă loc pentru alte interpretări posibile: individul respeciv, că și ceilalți ortaci ai săi, au activat în interesul Rusiei. Astfel au fost invalidate orice alte argumente manipulative referitoare la activitatea formațiunii lui Șor. A doua observație ține de reacția bolnăvicioasă a publicului: imediat a fost atacată guvernarea. Exagerat, în opinia mea. Această lipsă de discernământ și răbdare elementară ne poate fi fatală...
Și un mic fapt istoric ca să fie înțeleasă mai bine situația: cândva demult, acum un secol, mii de americani bine încălțați ideologic au plecat în URSS să construiască „o lume nouă”. Evident, pe loc au descoperit o altă realitate. Dar Stalin nu avea de gând să-i lase să plece înapoi. Li s-au luat pașapoartele amerciane și li s-au dat acte „sovietice”. Ambasada SUA, unde acești ostatici ar fi putut să se refugieze a fost literalmente încercuită de agenți ai KGB-ului (pe atunci se numea altfel) care nu lăsau pe nimeni să se apropie, iar pe cine din „noii cetățeni” îi prindeau prin împrejurimi, îi trimiteau să construiască „viitorul luminos” cam pe acolo pe unde au ajuns și moldovenii 20 de ani mai târziu...
De ce am adus acest exemplu? Fiindcă RM nu este o dictatură de tip stalinist și acest fapt ar trebui să ne bucure.
GUȚUL ARESTATĂ A fost reținută și Evghenia Guțul, în timp ce încerca să părăsească Republica Moldova. Și aici am avut parte de un act de demascare public: scisoarea adresată direct lui Putin. Sper foarte mult ca numărul celor arestați să nu se limiteze la vârful piramidei respecive. Apropo, în acest caz legea şi procedura a funcţionat ca ceasul.
COMPLICITĂŢI O altă constatare poate fi făcută, deși am mai atras atenția asupra acestui fapt. Se referă la toți acei care susțin sau votează forțe pro-kremliniste: când o bombă rusească omoară un copil în Ucraina, sunteți complice! Da, fiecare picătură de sânge nevinovat vărsată în orașele ucrainene, cade pe mâinile voastre și pe conștiința voastră! Atunci când mergeți să vă „rugați” în bisericile care se închină lui Putin, vă asumați automat o parte din responsabilitate. În chiar ziua în care scriu acest text o rachetă rusească a lovit un cartier rezidenţial din orașul ucrainean Krivoi Rog. Peste 50 de răniţi, 14 morţi, dintre care şase copii. Din păcate, la momentul când veţi citi aceste rânduri, numărul victimilor poate fi mai mare...
NEMȚII LA CHIȘINĂU Annalena Baerbock, Ministrul de Externe al Germaniei, a vizitat Chişinăul. Lucru important de menționat, căci ne facem a-i uita pe cei care ne stau alături la greu. Vom aminti că anume UE ne-a scos din iarnă, nu altcineva. De altfel, i-a scos și pe transnistreni, nu doar pe noi. Inclusiv pe acei cu sânge pe conştiinţă.
REGINA MARIA DE PIATRĂ A fost inaugurat monumentul Reginei Maria la Chișinău. O personalitate istorică aparte din istoria noastră (a fost un fel de "prințesa Diana" a epocii) și simbolică. Dar evenimentul nu a trecut fără supărări, justificate și nu prea. Șefii noștri cei mari au ignorat evenimentul. Și aici apar întrebări legitime. De ce au lipsit? Cine au fost ctitorii monumentului? Au fost oare urmărite scopuri politice prin acest eveniment? Nu am auzit decât speculații la acest subiect, dar cert e altceva: monumentul va rămâne!
UNIREA – ARMĂ POLITICĂ? Întrebarea totuși e alta și este una fundamentală pentru Republica Moldova, pentru România, dar și pentru securitatea Uniunii Europene. Puterea actuală din ambele state românești propune populației o soluție de substituție : un fel de „Unire” în UE. Concomitent, se promovează în culise un gând precum că Unirea ar fi imposibilă astăzi. Mi-a fost dat, în recentele mele discuții cu intelectuali de pe ambele maluri ale Prutului, să aud permanent același lucru : „Da, Dom’le, ar fi bine, dar nu-i posibil și gata!”. Curios e altceva : nimeni nu e capabil să explice de ce anume nu e posibil. Ba că nu vrea România, ba că nu vrea Moldova, ba că nu vrea UE, ba că nu vrea… Rusia. Cine și ce vrea anume sunt speculații ieftine, dar situația respectivă devine un adevărat pericol pentru securitatea regională. În îndepărtatul an 2021 scriam următoarele (pe atunci pe Georgescu nu-l cunoștea nimeni, iar până la invazia Ucrainei mai rămânea mai mult de un an):
„Perspectiva Roxitului, care pare destul de fantastică la momentul dat, nu ar trebui deloc subestimată. [...] AUR nu ar fi putut apare și crește dacă nu exista o cerere enormă pentru re-Unirea României cu Republica Moldova. Acest bazin electoral nu este nici pe aproape epuizat și există un potențial enorm de creștere pe acest segment. Problema e că formațiunea respectivă s-a manifestat în mai multe rânduri prin mesaje vădit anti-europene de la care distanța spre un eventual Roxit e minimă. Orice altă încărcătură semantică pe lângă re-Unire am putea-o considera drept secundară în desaga celor de la AUR, dar creșterea lor pe baza unionismului va crește inevitabil și ponderea „mesajelor secundare”, unele din ele fiind extrem de toxice.”
Din păcate, temerile de acum patru ani s-au adeverit. De ce nu înțeleg cancelariile mari din UE niște lucruri elementare, e un alt mare și vast subiect... Ne-am pomenit astăzi cu un paradox dramatic: unii „unioniști” înflăcărați s-au transformat treptat în ditamai putleriști antieuropeni, în timp ce unicul fapt geopolitic care ar diminua considerabil, dacă nu definitiv, puterea de influență a Kremlinului în zonă este... re-Unirea celor două state românești! Uite-așa un nod gordian, și nu e neapărat nevoie să fii Alexandru pentru a-l deznoda (și nici nu e neapărat nevoie să tai cu paloșul). Pe bune, dacă aş fi fost general FSB, nu aş fi făcut mai bine...
