Dumitru CRUDU // „Putin, tu ești eroul meu!”

Când am ieșit din bibliotecă, l-am văzut aplecat deasupra bicicletei mele. Am alergat spre el. Mi-o fi auzit tropăitul pașilor sau ușa trântită în spatele meu că a rupt-o la sănătoasă. În dreapta, spre grădina Ștefan cel Mare, pe roșu, printre mașini. Am tăiat-o și eu printre mașini, riscându-mi viața și sănătatea. Eu opream mașinile care veneau dinspre Arcul de Triumf, iar el pe alea care rulau dinspre guvern. Scrâșnetul roților și înjurăturile șoferilor ne acompaniau goana noastră nebună. Nu știu de ce, dar voiam cu orice preț să-l prind. Nu era mai tânăr ca mine. Avea chiar și un fel de clopot în burtă, care îmi permitea să reduc distanța dintre noi.

Trecusem de monumentul domnitorului și o cârnisem pe Aleea Clasicilor.

Distanța dintre noi, acum, era ca între două busturi de scriitori.

Gâfâia.

Gâfâiam și eu, dar nu voiam să mă las. Nu eram la prima bicicletă furată și voiam să-l prind neapărat. Aveam impresia că era același hoț care mi-a șparlit și ultima mea bicicletă. Bicicleta aia roșie, pe care o parcasem în ziua aia nefastă în fața unei farmacii, în care intrasem pentru câteva clipe pentru a-mi cumpăra niște antinevralgice. Mă rugase Lina. I le-am adus, firește, dar nu înainte de-a bea și eu două, căci după ce am descoperit lipsa bicicletei m-a apucat și pe mine o chinuitoare durere de cap.

îndoit în două, cu mâinile ținându-se de burtă, el  se opri între doi clasici, - se îndepărtase de Alecsandri, dar la Eminescu încă n-ajunsese- și eu am atunci am înțeles că asta era șansa mea de a-l prinde pe brigand. Cu toate că și mie inima îmi bubuia ca o tobă în piept, am lărgit pașii și l-am înșfăcat de mână, gândindu-mi că acum o să aflu totul.

Dintre alți doi clasici, de pe cealaltă latură a aleii, un bărbat s-a izbit în mine și eu m-am prăbușit jos, cu pelerina lui în mână. Tipul reuși să fugă. Fugi și tipul care se aruncă- Of Doamne- cu umărul în mine.

Când m-am ridicat de jos, nu i-am mai văzut nicăieri.

Pe aleia aia se plimbau doar mămici, împingând căruțuri cu bebeluși,  sau fete și băieți, ținându-se de mâini în prima lor zi de vacanță. Și de libertate.

După ce am dat roată parcului, m-am întors la bicicleta mea, cu pelerina lui în mână.

Mi-am studiat bicicleta și am rămas șocat să descopăr că nu mi-a tăiat lanțul cu care îmi legase bicicleta în parcare. Dacă ar fi vrut să mi-o fure, asta ar fi trebuit să facă în primul rând. Îmi tăiase însă frânele. M-am uitat mai atent la pelerina lui. Pe spatele ei scria: „Putin, tu ești eroul meu!”

Nota AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.