Iulian Chifu // Putin și joaca la risc maxim: prăbușirea frontului ucrainean contra distrugerea economiei ruse

Vladimir Putin are renumele unui lider care, la vârsta de 72 de ani, nu-și mai asumă riscuri majore, necalculate. După invazia din Ucraina când a fost păcălit de proprii săi oameni – din Armată și FSB, care au preferat să facă raportări fantasmagorice și să bage banii în buzunar, de la pregătirea și dotarea forțelor la pregătirea rețelelor de agenți de influență care să salute “eliberarea” rusă în Ucraina - era cu atât mai puțin de așteptat noi angajamente riscante. Totuși, pentru a-și salva scaunul și regimul – care ar fi pus sub presiune la încheierea bruscă a războiului fără avantajele vizibile ale unei victorii totale – Putin a ales din nou să joace la risc maxim, pariind pe schimbările și faliile de după realegerea lui Trump la Casa Albă și pe prăbușirea frontului ucrainean în războiul de uzură, chiar dacă riscă aici prăbușirea economiei ruse și amanetarea viitorului națiunii ruse în decadele următoare. Iar aici pariul său e pe muchie de cuțit și riscă să se întoarcă bumerang împotriva propriilor sale promisiuni și angajamente față de cetățeanul rus contra obedienței și neimplicării politice.

Numărul contează în războiul de uzură. Dar cu sacrificarea economiei

Strategia lui Vladimir Putin de a împinge războiul său de agresiune în Ucraina spre un război de uzură are la bază atât tradiția cât și raportul de forțe numerice. Și numărul chiar contează, atunci când calitatea și diferența de tehnologie se estompează prin lipsa de muniție suficientă și limitări în utilizarea capabilităților livrate de Occident Ucrainei. Miza a fost alegerea lui Trump, ulterior schimbarea de paradigmă și politică prin nesusținerea Ucrainei cu bani și arme de la Washington, respectiv prin faliile create și accentuare la nivel european, care să blocheze și perspectiva ajutorului european.

Dispariția unei părți relevante a ajutorului exern pentru Uraina duce la mutarea jocului pe număr, într-un război de uzură, și o eventuală ruptură a frontului, degringoladă strategică și căderea în sistem domino a frontului, cu posibilitatea redusă de a crea o linie de apărare la Est și sud de Nipru. Deci Novorossia, cu presiune majoră pe Kiev și pe populația ucraineană rămasă la Vest. Reluarea atacurilor masive cu rachete în vest pentru distrugerea producției energetice, dincolo de acea treime deja eliminată, poate anunța această presiune și politică a Rusiei lui Putin chiar în aceste zile.

Ucraina a fost întotdeauna în deficit de personal, capabilități și muniție, pe tot timpul războiului. Occidentul a livrat ce avea prin depozite, dar acestea nu erau dotate precum cele sovietice cu cantități masive de arme și muniție, iar producția de armament viza exercițiile, misiunile la distanță strategică, în nici un caz războiul pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung lansat de Rusia în Ucraina. Și cum o fabrică de armament atinge producția nominală în doi ani-doi ani și jumătate, aceste elemente lipsesc fundamental. Rusia are mai multe arme, mai multă muniție și mai mulți oameni nu numai decât Ucraina, ci decât Occidentul reunit, Europa în primul rând. Rusia benficiază de mai mulți bani și mai multe arme, apoi transferurile din Coreea de Nord și Iran, ba chiar din China – vezi fabrica de drone care produce pentru front, recent expusă de către serviciile americane – adaugă la debalansarea de capabilități.

Totuși, de la cucerirea orașului strategic Avdiivka, la începutul lui 2024, Rusia a avansat doar 30-40 de kilometri în interiorul teritoriului ucrainean, e adevărat, cu un ritm mai susținut în ultima săptămână, de unde și temerile privind o posibilă viitoare prăbușire a frontului în est și problemele Kievului în perspectiva unei viitoare incursiuni la sud și est de Nipru în regiunea Zaporoje. Totuși, avansul rus rămâne extrem de redus comparativ cu nivelul pierderilor: echivalentul a cinci divizii în echipament mecanizat, multe sute de tancuri și transportoare blindate, în regiunea Pokrovsk numai, într-un an, dimensiune ce depășește orice ofensivă majoră din istorie și marile bătălii ale celui de-al Doilea Război Mondial în materie de pierderi.

Impactul și perspectivele prăbușirii economice a Rusiei prin mecanismul financiar al generării forței armate

Totuși fereastra de oportunitate pentru Putin se închide și ea. Pentru că pariul său de tip cine clipește primul s-ar putea să aibă o altă soartă decât cea așteptată de Rusia lui Putin. Putin s-a mai înșelat în privința intangibilelor de război probate de Ucraina, cu precădere motivația de a lupta, voința de a se apăra, apărarea identității ucrainene distincte de cea rusă și dreptului la existență a națiunii ucrainene, reziliența societală etc. Dar joaca la risc maxim, necaracteristică lui Putin și generației septuagenare care conduce azi Rusia, riscă să ducă la înfrângere reală prin continuarea în acest ritm.

Stabilitatea economică și resursa de personal pentru armată, totodată, ca și cea de producție industrială pentru capabilități sunt toate sub presiune, alături de efectele nocive majore pe care Putin nu le mai poate ecrana pentru propria populație. Iar acest lucru a început să se vadă din acțiunile și politicile adoptate deja de Putin ca și din meajele sale subliminale de la Clubul Valdai de zilele trecute în care, în spatele sarcasmului și a tiradelor privind cât de bine a rezistat economia rusă la sancțiuni, de fapt, Putin cere ridicarea rapidă a acestora. În plus, la nivelul pierderilor existente și al efectelor asupra economiei, anul 2025 se anunță complicat pentru Rusia, și cu efecte majore asupra stabilității economice, combaterii inflației și problemelor demografice la care se adaugă pierderile de război.

Economia rusă nu este atât de rezilientă la sancțiunile occidentale, la constrângerile de natură monetară și la costurile efortului de război pe cât încearcă să susțină autoritățile ruse. Rusia lui Putin nu va putea să susțină un război de uzură de această amploare pe termen lung, anul viitor anunțându-se deja periculos, iar dacă luptele depășesc un an, câțiva ani de lupte continue la acest nivel de pierderi vor fi fatali. În primul rând pentru că deja constrângerile economice au ajuns la populație și încep să creeze o viață din ce în ce mai grea. Desigur, vorbim despre cine clipește primul, deci cât de rezilientă va fi și Ucraina și populația sa, care dau deja semne importante de oboseală a războiului. Rezistența ucraineană și apărarea constantă crează însă pierderile importante ale Rusiei care sunt nesustenabile în acest ritm în 2025.

E motivul pentru care ultimele politici ale Kremlinului, după creșterea ratei dobânzii la 21% de către Banca Centrală a Rusiei, avertizează că lucrurile sunt mult mai grave decât s-ar dori. Iar politicile anunțate afectează economia, recrutarea și crypto-mobilizarea sub radar, dar și producția de capabilități a industriei militare ruse. Astfel, Putin a semnat un decret de modificare a plăților compensatorii pentru răniți, în condițiile în care banii angajați pentru efortul de război, cu precădere la nivelul personalului, au sărit din toate limitele anticipate.

Plățile financiare masive ca sursă principală și mecanism de generare a forței în război au devenit din 2022, după impactul major al mobilizării numite parțiale decretate de Putin, pilonul principal în campaniile de recrutare ale Rusiei, cu sume importante angajate pe termen scurt și lung și promisiuni drept primă plată unică sau pensii pentru veterani, compensații pentru familiile decedaților, pentru răniți și alte beneficii la nivel statal. Acest sistem s-a dovedit economic nesustanabil chiar și pentru Putin, de aceea a fost nevoit să schimbe termenii angajamentului și ai promisiunilor sale.

Tăierile de stipendii și avantaje pentru veterani

Presiunile asupra economiei ruse au crescut dramatic de la începutul războiului, mai ales că aceasta a fost nepregătită. În afara fondurilor de stabilizare, economia rusă a trecut abrupt la forma economiei de război și i-a revenit responsabilitatea de a susține efortul agresiunii din Ucraina pe speze proprii. Efectele au fost creșterea masivă a cheltuielilor militare și a celor legate de efortul de război în ultimii doi ani, cu semne clare de supraîncălzire a economiei din cauza inflației masive și a lipsei de forță de muncă datorită reacțiilor xenofobe față de muncitorii străini, a demografiei scăzute și a celor 900.000 de oameni plecați din Rusia la anunțul mobilizării parțiale, în 2022.

Banca Centrală a adoptat cea mai mare rată a dobânzii din epoca Putin, 21% în octombrie. Și chiar dacă are o populație mult mai mare decât cea a Ucrainei, și în Rusia recrutările au început să sufere substanțial, motiv pentru care a fost evitată mobilizarea totală ca impopulară și cu costuri mari, și s-a preferat crypto-mobilizarea sub forma voluntarilor, pe baza fondurilor masive și avantajelor oferite acestora, inclusiv anunțul creării unei noi elite pe care o vor forma veteranii la revenirea acasă.

Astfel, Putin a modificat, la 13 noiembrie, prin decret, plățile și beneficiarii pentru compensațiile rezervate răniților în război. Legea din martie 2022 prevedea o garanție de 3 milioane de ruble(circa 30.000 de dolari) pentru cei răniți, ca plată unică, pe care Putin le-a schimbat la nivel de un milion de ruble pentru cei răniți ușor și 100.000 ruble, circa 100 dolari, pentru cei cu răni minore. Astfel, în categoria celor mai grave răniri, au rămas doar cei cu dizabilități majore pe termen lung, în paralel cu o strictețe mult mai mare a comisiilor care evaluează această stare de fapt și decide reangajarea în război a tuturor răniților cu excepția celor cu dizabilități permanente.

Reacția blogerilor militari și a populației, cu precădere a veteranilor care au scăpat cu viață din război, a fost furibundă. Criticile încălcării angajamentelor de către statul rus au fost greu de contracarat, așa încât Putin însuși s-a văzut nevoit să revină la 14 noiembrie cu un nou decret ridicând la 4 milioane plata unică, dar doar în aceste cazuri. Impactul a vizat mii de veterani care au intrat în forțele armate doar pentru compensațiile financiare la recrutare și în perspectiva asigurării unei vieți bune familiilor lor, dar și a viitorilor potențiali recruți.

Stagflația economiei ruse și lipsa capacității de finanțare a producției de arme

Acțiunile Rusiei pentru a limita costurile efortului de război pentru populația obișnuită au determinat și măsuri de limitare a inflației, prin creșterea ratei dobânzii. 21% de la 25 octombrie, decizia Băncii Centrale, reprezintă o soluție normală, dar cu efecte majore asupra capacității de a lua credite a rușilor sau de a le returna. De aceea amenințarea stagflației în 2025 este deja anunțată de analiștii oficiali pe fondul stagnării, dacă nu a recesiunii economice, combinată cu inflația majoră. De altfel, serviciile de informații ucrainene au anunțat deja creșterea împrumuturilor cu dobândă stipendiată de Banca Centrală, de la 44 la 53 % an la an în noiembrie, dublate de scutiri sau amânări de plăți a creditelor pentru veterani sau recent înrolați și la falimente și încetări de plăți ale companiilor.

Dar poate impactul cel mai relevant este cel asupra industriei de apărare a Rusiei, care funcționează pe baza unei plăți parțiale ca avans, în principal din partea Ministrului Apărării, apoi pe baza împrumuturilor sumelor necesare încheierii producției, urmată de decontarea sau plata completă după livrare. Acest sistem și rata ridicată a dobânzii face nesustenabilă finanțarea, iar varianta plății complete în avans este clar inacceptabilă pentru statul rus, chiar dacă vorbim numai de întreprinderi de stat. Deja Rostec, producătorul principal în complexul militar-industrial rus, are probleme cu termenele livrărilor, din lipsa de personal, dar mai ales cu calitatea produselor. La o rată de funcționare a muniției de circa 80% aceasta este, totuși preferabilă muniției adusă din Coreea de Nord a cărei rată coboară și până la 20% la unele loturi livrate.

În orice caz, expansiunea bazei industriale militare a Rusiei și perspectiva mobilizării restului economiei pentru război, cu excepția naționalizărilor directe, este cvasi-imposibilă, fiind dificil de menținut rata producției actuale. Politica monetară extrem de austeră practicată de Banca Centrală, la nivelul politicii sale monetare – introdusă special pentru a limita inflația și a stopa scăderea rublei, a afectat în primul rând proiectele militare pe termen lung, dar și nenumărate proiecte destinate exportului, inclusiv a unor produse destinate războiului sau implicate în afaceri ce aveau impact direct, pe baza reciprocității, cu capabilitățile necesare în război.

Astfel că, nivelul de producție actual nu are nici o șansă să se potrivească cu necesarul și rata de înlocuire a armamentelor pierdute de armata rusă în actuala strategie a războiului de uzură, care nu are cum să fie menținută concomitent cu politicile monetare impuse. Rusia pierde, potrivit Foreign Policy, 320 tancuri și țevi de tun de artilerie pe lună și poate produce doar 20 pe lună. 2025 ar fi anul în care Rusia ar fi depășită și ar rămâne fără țevi de tun și de tanc. Sursele deschise au identificat pierderi de cel puțin 4,955 vehicole de luptă a infanteriei din februarie 2022, circa 155 pe lună în medie, și poate produce doar circa 17 pe lună, adică circa 200 pe an.

Demografia și scăderea resursei forței de muncă

În plus, politicile Băncii Centrale au blocat practic capacitatea companiilor care nu lucrează pentru complexul militar-industrial să atragă capital de orice fel prin împrumuturi, de unde efectul direct asupra comprimării economiei civile, fapt care anunță o recesiune majoră post-război. Asta în paralel cu demografia și strategia de acțiune până în 2036 adoptată de Kremlin pentru a compensa 600.000 de oameni scădere naturală a populației anual până în 2032, 800.000 -900.000 placați la anunțarea mobilizării parțiale(cu foarte puțini reveniți în țară), și un deficit de forță de muncă de 4,8 milioane de oameni la nivelul lui 2023, dar cu probleme majore de angajare pentru veteranii reveniți din război.

Președintele Vladimir Putin însuși a recunoscut problemele Rusiei cu lipsa forței de muncă la 7 noiembrie, ca și dependența majoră și în creștere de forța de muncă străină. Tot el a avertizat, însă, că problema dependenței de imigranți vine cu nevoi masive de resurse și eforturi sistematice de asimilare, o problemă cu atât mai spinoasă cu cât perioada de război a readus în prim plan retorica ultranaționalistă și xenofobă a numeroase grupuri și a populației stresată de retorica și propaganda inamicului străin. O retorică și un comportament care deja au îndepărtat migranții cu pregătire și calificare și i-au împins să evite destinația Rusia, aflată în timpuri de război. Observația vizează cu precădere minoritățile fostului imperiu și Asia Centrală respectiv Caucazul de Nord și minoritățile non-creștine.

De altfel, economia civilă, neimplicată în efortul de război, a experimentat deja de trei ani lipsă de personal și de muncitori calificați și din cauza competiției inegale – cu resurse majore guvernamentale implicate – pentru a completa necesarul de forță de muncă a bazei militare industriale a Rusiei, și aceasta deficitară, în ciuda acestor sporuri oferite. Lipsa de personal calificat, de forță de muncă pregătită și capabilă, creșterea costurilor cu forța de muncă existentă și populația în declin anunță deja probleme economice majore chiar de anul viitor. Acestea se adaugă politicilor autorităților ruse de a revoca cetățenia rusă migranților pentru refuzul de a se înregistra și a satisfice serviciul militar în Armata rusă aflată în război în Ucraina.

Deportările migranților, proteste, violențele asupra comunităților de migranți, celelalte realități legale și din retorica oficială au creat obstacole majore migranțior care totuși aspiră să intre pe piața muncii ruse. Iar această combinație de populație în declin natural, pierderi de război, aversiunea pentru condiții atractive pentru migrație și orice finanțare a pregătirii aptitudinilor forței de muncă migrante atrasă de Rusia afectează deja economia rusă și amenință să influențeze decisiv nu numai extinderea, dar și menținerea producției actuale a bazei industriale militară rusă. Și, desigur, efortul de război al Rusiei.