Iulian Chifu // Apărarea democrației în fața loviturii prezidențiale de stat, la Seul
Doi președinți succesivi au fost suspendați, dar Curtea Constituțională a dobândit cu greu cvorum pentru a valida această demitere a celor doi și a relansa procesele electorale normale. Miezul crizei este de natură constituțională, Constituția Coreii de Sud permițând ca președintele și Guvernul său să fie în opoziție cu majoritatea parlamentară și președintele Camerei, aleși în aprilie 2024 cu o majoritate clară.
Lovitură prezidențială de stat
Pe 3 decembrie, la ora 11 noaptea, președintele Yoon Suk Yeol a ieșit la televiziunea publică grav și a anunțat un decret de impunere a Legii Marțiale – echivalentul stării de urgență. Discursul a fost complet neașteptat, brusc, și a fost legat de probleme de corupție proprii, în partid și în familie. Motivația formală a fost „protejarea țării de forțe anti-statale care simpatizau cu Coreea de Nord”. Niciun element faptic, nicio evoluție anterioară nu aveau de a face cu motivația invocată, dacă nu era despre blocarea legii bugetului în Parlamentul controlat de către opoziție, de scandalurile de corupție și investigațiile ce vizau mai mulți membri ai Guvernului.
Interesant este însă cel de-al doilea pas al tentativei de lovitură prezidențială de stat: blocarea Adunării Naționale, Parlamentul Coreii. Poliția a blocat cu porți de metal clădirea pentru a împiedica Parlamentul să se reunească, aceasta fiind singura instituție ce putea bloca și anula decretul prezidențial. Armata a anunțat că activitatea Parlamentului este suspendată pe baza Legii Marțiale. Mai mult, așa cum arată cercetările și declarațiile ulterioare, președintele Yoon Suk Yeol a ordonat soldaților, dacă e nevoie, „să spargă ușile și să-i scoată afară din clădire cu forța pe politicieni, chiar dacă asta ar însemna să tragă cu armele de foc”, potrivit rechizitoriilor deja formulate pentru un număr de persoane implicate, inclusiv ministrul Apărării și șeful poliției, astăzi arestați.
Anunțul a stârnit reacții furibunde din partea populației și a politicienilor din toate partidele, care aveau memoria ultimelor momente ale perioadei autoritariste până în 1987, inclusiv o guvernare militară. De altfel, ultima dată când s-a invocat legea marțială a fost în 1979. Parlamentarii au fost treziți din somn și s-au grăbit la Parlament, acolo unde, împreună cu mulțimea și forțând barierele poliției și ale armatei, 190 dintre ei (din 300) au pătruns în clădirea Parlamentului și au votat anularea recursului la Legea Marțială.
La 04:30, Yoon a revenit la televiziune și a anunțat că va retrage Legea marțială. Cabinetul reunit ulterior a anulat decretul și Parlamentul a votat la 14 decembrie, demiterea președintelui. Dar cele șase ore ale loviturii de stat a Președintelui au dat naștere la proteste masive și au împins Coreea în haos legislativ și constituțional. Președintele Yoon a fost suspendat din funcție, dar demiterea sa urmează să fie decisă de Curtea Constituțională care va confirma demiterea, înlăturându-l definitiv din funcție. Bătălia pare să fi fost declanșată de câștigarea în aprilie a alegerilor de către Opoziție, care controlează Parlamentul. Ulterior și președintele Yoon și-a cerut scuze, spunând că singura sa preocupare fusese să protejeze democrația țării.
Bătălia pentru democrație în Coreea: parlamentarii au intrat cu forța în Adunarea Națională pentru a bloca decretul prezidențial
Pe 4 decembrie dimineața, deci, la ora 1, speakerul Parlamentului Woo Won-sik, liderul liberalilor din Partidul Democrat, a obținut votul majorității de 190 parlamentari pentru rezoluția de ridicare a Legii Marțiale. Votul a fost unanim și a inclus și un număr dintre parlamentarii Partidului lui Yoon care au ajuns în Parlament, acolo unde s-au baricadat luptându-se chiar, alături de staff-eri, cu poliția și Armata care dorea să pătrundă în clădire pentru a bloca lucrările.
Clădirea Adunării Naționale, Parlamentul de la Seul, purta, a doua zi, urmele confruntării ce avusese loc mai întâi pentru ca parlamentarii să pătrundă în clădire, apoi pentru a menține afară organele de ordine controlate de președinte care doreau blocarea lucrărilor. Găuri în ferestre și uși, sticlă spartă, urme pe pereți și mobilier distrus, toate au arătat urmele luptei fizice care s-a dat în cele câteva ore pentru a apăra democrația coreeană. Iar supărarea majoră a populației a izbucnit în manifestații publice care cereau demiterea și anchetarea președintelui, cel care a tulburat viața politică normală a țării. Încrederea în Yoon a scăzut până la 11% la începutul anului curent.
Dacă populația a cerut demisia lui Yoon, Parlamentul a declanșat procedurile de demitere din funcție. La 14 decembrie, acuzat de rebeliune, președintele a fost demis de către Adunarea Națională și autoritățile anti-corupție ale statului și procurorii au declanșat investigații separate legate de evenimente. Procurorii l-au arestat deja pe fostul ministru al Apărării, Kim Yong-hyun, care a dat ordinul generalului Lee să urmeze comanda președintelui și să blocheze Parlamentul, de asemenea a ordonat comandanților să preia clădirea Comisiei Electorale Naționale și să-i aresteze pe angajații acesteia. Fostul șef demis al Poliției ca și alți comandanți militari care au aplicat ordinele președintelui, au fost și ei arestați.
Un tribunal din Seul a decis, la 31 decembrie, în ultima zi a anului, emiterea unui mandat de arestare pentru Yoon și un altul pentru percheziții la biroul său și la reședința oficială, după ce președintele demis a sfidat autoritățile și nu s-a prezentat, dând curs la un număr mare de solicitări de interogatoriu și de prezentare a unor acte emise și aflate la biroul său. Președintele a fost acuzat de rebeliune și opoziția a declarat acțiunile sale ilegale și neconstituționale, ba chiar și liderul propriului partid, Partidul Puterea Poporului, Kweon Seong-dong, a afirmat că acțiunea sa a fost o mișcare prost aleasă.
Park Chan-dae, liderul grupului parlamentar al Partidului Democrat, de opoziție, l-a acuzat pe președintele Yoon că nu-și asumă responsabilitățile așa cum a promis, punându-se la dispoziția justiției, și a cerut aplicarea mandatului de arestare, după ce președintele demis a anunțat că se va lupta până la capăt. Sute de sud-coreeni s-au adunat duminică, 5 ianuarie, la reședința oficială pentru a cere alungarea președintelui și arestarea acestuia, în timp ce organele de ordine și instituția anti-corupție pentru înalții oficiali nu a putut intra în reședință din cauza blocării acesteia de către adepți și de către Serviciul de protecție al Președintelui.
Demiterea președintelui interimar Han Duck-Soo: blocarea demiterii președintelui suspendat
La 27 decembrie, Adunarea Națională a ales să-l demită și pe președintele interimar Han Duck-soo, fostul premier, care a preluat mandatul președintelui. După două săptămâni de îndeplinit mandatul, după votul de demitere din Parlament a președintelui Yoon Suk Yeol, 192 de parlamentari au votat înlocuirea succesorului acestuia. Acesta ar fi refuzat să încheie procedura de demitere a predecesorului său, iar votul a fost copleșitor, cu mult peste cele 151 de voturi necesare. Partidul lui Yoon și Han au contestat majoritatea simplă necesară acestei a doua demiteri, după ce fuseseră necesare 200 voturi, pentru a-l demite pe Yoon, sau două treimi din Parlament, aici votând și cel puțin 12 parlamentari ai partidului său PPP-Partidul Puterea Poporului.
Mai întâi, motivația noii demiteri a vizat blocarea numirii de către Han a trei judecători în Curtea Constituțională, după ce Parlamentul îi desemnase pe locurile rămase vacante între cele nouă existente. Pentru a valida decizia de demitere a lui Yoon, era nevoie de șase voturi „pentru”, adică tot două treimi ca și în Adunarea Națională. Cum doar șase judecători se mai aflau în cadrul Curții, posibilitatea respingerii cererii de demitere era importantă, prin respingerea de către oricare dintre judecători. Este prima dată când un președinte este demis de când Coreea a devenit o democrație. Locul rămas vacant și după demiterea în parlament a lui Han a fost ocupat de următorul în linia de succesiune, vicepremierul și ministrul Finanțelor, Choi Sang-mok, care l-a înlocuit pe Han ca președinte în exercițiu.
Ca și în cazul lui Yoon, demiterea lui Han – acum suspendat din funcție – va trebui confirmată tot de către Curtea Constituțională în 180 de zile care urmează datei demiterii președintelui interimar în Parlament. Han s-a retras din funcție pentru a nu amplifica haosul, așteptând decizia Curții Constituționale. Premierul a încercat inițial să realizeze o ieșire din scenă ordonată a lui Yoon. Dar s-a văzut imediat că fostul președinte nu renunță și dorește să implice o întreagă armată de juriști și avocați și să se cramponeze de putere.
Han a optat pentru demiterea în Parlament a președintelui ca unică formulă de ieșire din criză, dar doar 12 dintre parlamentarii partidului său au votat demiterea la 14 decembrie, între care toți cei cinci membri ai Consiliui Suprem al PPP. După ce votul celorlalți membri a fost „împotrivă”, Han a anunțat că nu mai poate fi șef de partid și toate persoanele din conducerea PPP se află în afara deciziei majorității. Totuși, fostul premier, actualmente președinte interimar demis, a susținut că nu regretă opțiunea sa de demitere a președintelui Yoon.
Opoziția la arestare: serviciul de pază versus Comisia anti-corupție și poliție
Astfel că am intrat într-o nouă formulă de blocaj în evoluția politică a Coreii pe baza imposibilității Curții Constituționale din care lipsesc trei judecători, de a valida demiterea președintelui suspendat Yoon Suk Yeol. Mandatul său de arestare a expirat luni, 6 ianuarie, după ce avocații săi au contestat faptul că investigatorii anti-corupție ar avea autoritatea să construiască un caz atât de serios precum cel de insurecție reclamat. Rămânerea lui Yoon ca președinte în funcție, chiar suspendat, îi conferă încă imunități până la pronunțarea Curții Constituționale pe subiectul demiterii sale.
Echipa de securitate a lui Yoon a împiedicat vineri, 3 ianuarie, arestarea sa de către investigatori, a instalat sârmă ghimpată și a blocat clădirea reședinței prezidențiale cu autobuze. Yoon este, practic, reținut în reședința sa, deși investigatorii nu au reușit să confirme vizual că acesta s-ar afla înăuntru. După șase ore de blocaj, cu proteste pro-arestare în apropiere, investigatorii au trebuit să renunțe la aplicarea mandatului pentru că puneau în pericol integritatea celor prezenți. Acum trebuie să extindă mandatul, chiar dacă au cerut și Poliției să ajute la aplicarea celui curent care expiră. Poliția a declarat că nu poate aplica mandatul pentru că este controversat legal și executarea rămâne doar sarcina investigatorilor anti-corupție.
Președintele în exercițiu Choi Sang-mok, membru al partidului PPP al lui Yoon, a respins demiterea oficialilor cheie din securitatea care asigură protecția lui Yoon și care au blocat arestarea sa. Agenția anti-corupție, care trebuia să pună în aplicare mandatul de arestare, s-a adresat vicepremierului Choi Sang-mok, președintele interimar, să instruiască serviciile de protecție să respecte execuția mandatului, dar Choi nu a reacționat. Șefii și adjuncții serviciilor de securitate implicate au refuzat să se prezinte la Poliție sâmbătă, 4 ianuarie, pentru a răspunde de obstrucționarea justiției în legătură cu blocarea arestării lui Yoon. Dacă motivația CIO – Oficiul de Investigare a Corupției Înalților Oficiali care conduce ancheta este obstrucționarea justiției, securitatea președintelui invocă imunitatea deținută de acesta atât timp cât este președinte, chiar și suspendat, în timp ce imunitatea nu funcționează decât la acuzațiile de natură penală și nu la insurecție, cauză specială pentru care a fost demis de Parlament și față de care nu are imunitate.
Mânia publicului coreean nu a făcut decât să se accentueze în ultimele zile, dovada cea mai palpabilă fiind prezența în stradă, pe vânt, ninsoare și ger zile în șir în preajma reședinței oficiale, cerând arestarea lui Yoon. Noul mandat cerut de autorități pentru Yoon ar dura 20 de zile – față de cele 48 ore pe care le presupunea primul mandat, dacă un judecător va valida arestarea. Yoon ar fi și primul președinte arestat în Coreea. Situația blocajului instituțional a ridicat întrebări serioase asupra echilibrelor de putere și poziției Parlamentului în sistemul constituțional coreean. Între timp, audierea pentru demitere la Curtea Constituțională va avea loc la 14 ianuarie.
Un haos legal de blocare a evoluțiilor politice în Coreea
Partea cea mai complexă a chestiunii constituționale a reprezentat-o decizia lui Yoon de a contesta întreaga procedură și dorința de a se agăța de putere. Acest lucru s-a făcut printr-o complexă campanie legală care a implicat juriști și avocați care au depus mai întâi plângeri față de șeful agenției anti-corupție, Oh Dong-woon, și a altor aproximativ 150 investigatori și ofițeri de poliție implicați în tentativa de arestare de vineri, 3 ianuarie pe care o consideră ilegală. La fel au fost acuzați procurorii, ministrul Apărării în exercițiu și șeful poliției care au ignorat cererea securității președintelui de a oferi forțe adiționale pentru a bloca încercarea de arestare.
În egală măsură, cererea de respingere/obiecție în fața mandatului de arestare a lui Yoon, propusă joi, 2 ianuarie, a fost respinsă de curte duminică, 5 ianuarie, deci faptul că mandatul ar fi fost atacat nu mai este o temă pentru nepunerea sa în executare. Dacă mandatul de protejare a lui Yoon este unul absolut în privința securității sale, el nu acționează și împotriva hotărârilor justiției de a îl reține sau aresta pe președinte. Blocarea executării unui mandat de arestare este, în fapt, obstrucționarea justiției, iar protecția nu se extinde în nici un caz, la nivelul acuzațiilor de rebeliune, insurecție, trădare care sunt explicit menționate în Constituție și au fost motivele demiterii sale.
Efectele acestei amestecături juridice și avocățești, combinate cu graba încheierii subiectului și trecerii la alegeri prezidențiale anticipate, au complicat situația de fapt. Nesiguranța politică a afectat economia iar moneda a atins cel mai jos nivel în raport cu dolarul de la criza financiară globală de acum 16 ani, din 2009. Dacă actuala opoziție cantonată majoritar în Parlament are dreptate să-l demită și să-l acuze pe președinte, odată deblocată procedura de numire a celor trei judecători de către unul dintre președinții interimari, audierile din 14 ianuarie și zilele ulterioare vor clarifica situația demisiei și, respectiv, a alegerilor anticipate, deblocând inclusiv acțiunea de arestare. Însă suprapunerea celor două procese, de demitere și arestare, a creat dificultăți.
Rămâne, firește, și tema Constituției Coreii care prevede o succesiune bizară la conducerea statului Președinte-Premier-vicepremier, fără implicarea șefului Parlamentului, Adunarea Națională, dar mai ales problema coexistenței unei majorități aleasă și a unui președinte și a unui Guvern în funcție care nu poate fi demis pe perioada existenței sale legitime și a lipsei de suprapunere a majorității parlamentare cu formula Guvernului. O revizuire, ajustare sau modificare a Constituției va fi necesară, aceasta reclamând măcar două treimi din voturile Parlamentului, pentru a clarifica situații similare cu cea prezentă. Mai mult, refuzul de numire a judecătorilor Curții Constituționale aleși în Adunarea Națională de către președintele ales sau interimar este un alt impediment inacceptabil pentru funcționalitatea democrației coreene.
Mai grav este faptul că actuala criză are repercusiuni la nivelul securității statului coreean. La Seul a descins Secretarul de Stat American, Antony Blinken, luni, 6 ianuarie, obiectivul său fiind de a clarifica situația fără a se implica în criza politică internă. De altfel, prima sa declarație a fost încrederea în sistemul constituțional democratic coreean. SUA a făcut eforturi substanțiale pentru acomodarea pozițiilor Coreii de Sud și a Japoniei, iar aici președintele conservator Yoon a ajutat. El a avut recent o vizită în SUA înainte de lansarea loviturii de stat, dar fără a discuta adoptarea Legii Marțiale, așa încât Washingtonul nu a avut cadrul pentru a-l disuada să treacă la lovitura premeditată și la haosul care a urmat. Astăzi insecuritatea e dublă, cea dată de alegerea președintelui Trump și instalarea sa la Casa Albă și cea dată de viitorul președinte al Coreii care ar putea îmbrățișa poziții sensibil diferite față de China și Japonia decât predecesorul său.
