Iulian Chifu // China tot mai implicată în războiul din Ucraina și în Orientul Mijlociu. Globalizarea cu vase comunicante Indo-Pacific - Europa și Orientul Mijlociu

Nu mai adăugăm aici consimțământul – formal sau informal – pentru prezența trupelor nord-coreene în război, preponderent pe teritoriul Rusiei, dar și transferul de tehnologie și know how aferent plăților pentru acest sprijin și pentru rachete și muniție nord-coreeană. În plus, dăinuie public și amenințător, și credibil, totodată, avertismentul Secretarului General al NATO, Mark Rutte, relativ la perspectiva ca, în mod coordonat, Rusia și China să atace deodată NATO și Taiwanul.

Spionaj chinez în Ucraina după rachetele Neptun

Miercuri, 9 iulie, doi chinezi, un fost student și tatăl său, au fost arestați la Kiev fiind acuzați de încercarea de a extrage documente clasificate legate de sistemul de rachete RK-360MC Neptun, cel care a scufundat crucișătorul Moskva, nava amiral a Flotei ruse a Mării Negre, în 2022. Potrivit raportului SBU publicat pe canalul său de Telegram, studentul de 24 de ani a rămas în Ucraina după ce a fost exmatriculat în 2023 de la Universitatea tehnică din Kiev pentru că a ratat examenele. Tatăl său locuia în China și venea ocazional la Kiev să-și vadă fiul, în fapt să realizeze repatrierea materialului extras și să coordoneze informativ fiul.  

Tânărul suspect s-a arătat interesat de a obține documentația despre producția sistemului de rachete Neptun și a recrutat în acest sens un cetățean ucrainean care lucra la aceste sisteme militare avansate, dezoltate de către armata ucraineană. “Contra-informațiile SBU(serviciul de informații ucrainean) au expus spionul în fazele inițiale ale activității și l-au reținut în flagrant când transfera documentele clasificate,” se arată în raport. “Tatăl său(real sau legendat – n.n.) era responsabil de transmiterea materialului către serviciile de informații chineze, și a fost și el arestat.” Cei doi se confruntă cu acuzații potrivit Articolului 114, aliniatul 1 din Codul Penal al Ucrainei pentru spionaj și riscă 15 ani de închisoare.

Racheta R-360 Neptun este versiunea modernizată a rachetei anti-navă sovietică Kh-35 dezvoltată de Kiev și integrată în 2020 în dotarea forțelor armate ucrainene. Racheta Neptun are o bătaie de 300 km și e utilizată pentru lovirea țintelor navale și terestre. De la lovitura asupra crucișătorului Moskva, Ucraina a dezvoltat noi variante cu o rază de acțiune de 1000 km.

De la utilizarea sa, în 2022, când au aflat de existența acestei capabilități netestată, au existat numeroase încercări ale Rusiei de a identifica locul de producție și de stocare al rachetelor Neptun și nu mai departe de sfârșitul lui iunie anul acesta a fost arestat un trădător din cadrul Forțelor Armate ucrainene, de 33 de ani, parte a unității de protecție a rachetelor, care fusese recrutat de către GRU, serviciul rus de informații militare. Serviciul de informații rusesc solicitase date de geolocație a punctelor de lansare și antrenament din apropiere pentru a reuși distrugerea acestora.

Hărțuirea avioanelor germane deasupra Mării Roșii

Armata Populară Chineză a hărțuit un avion german aparținând misiunii UE de apărare a liberei circulații maritime în Marea Roșie împotriva atacurilor grupării Al Houthi din Yemen. Ministerul Afacerilor Externe german l-a convocat pe ambasadorul chinez la Berlin pentru a protesta față de acțiunea în care trupele chineze din regiune au hărțuit la începutul lui iulie cu un laser un avion de supraveghere care opera în Marea Roșie. Acțiunea agresivă asupra avionului civil contractat de Germania s-a făcut “fără nici un motiv”. Avionul și echipajul său, inclusiv personal al armatei germane, au reluat operațiunea după incident. Avionul german este localizat în Djibouti, acolo unde are o bază și Armata Populară Chineză.

Nu este prima oară când armata chineză utilizează laserele pentru a hărțui avioanele din zonă, în primul rând americane și australiene, care au acuzat anterior utilizarea acestor lasere în Indo-Pacific. Chiar dacă nu susțin direct gruparea Houthi în Marea Roșie – nici nu ar avea interes – hărțuirea vaselor și a aeronavelor care susțin apărarea apelor internaționale și a transportului din regiune duc la blocarea misiunilor, retragerea la bază și incapacitarea acestor capabilități să-și îndeplinească misiunea. Deci, indirect, acțiunile armatei chineze susțn activitatea agresivă a Houthi în regiune.

China a respins acuzațiile Germaniei legate de țintirea avionului militar cu un laser de pe o navă chineză, în condițiile adâncirii disputei diplomatice între cele două state. Ministerul de Externe german a comunicat ambasadorului chinez la Berlin că este "complet inacceptabil" acest comportament, în timp ce trimisul chinez pe lângă UE a fost și el convocat în același sens de către Serviciul de Acțiune Externă. China susține că relatarea și interpretarea Germaniei este "complet inconsistentă cu faptele cunoscute de către partea chineză".

Partea germană reclamă că nava chineză care a tras cu raza laser a fost identificată în mod repetat și nu a comunicat cu aeronava de observație care o survola. Din precauție, aeronava a revenit la bază, potrivit ministrului german al Afacerilor Externe. Berlinul a reproșat "punerea în pericol a personalului german și afectarea operațiunii". Și purtătorul de cuvânt al politicii externe a UE, Anouar El Anouni a calificat incidentul drept "periculos și inacceptabil". "Acest act pune în pericol personalul și a compromis misiunea avionului," a mai spus el.

Purtătoarea de cuvânt al Guvernului chinez, Mao Ning, a declarat într-o conferință de presă desfășurată miercuri, 9 iulie, că marina chineză efectua o operațiune de escortare a unor nave civile în Golful Aden și de-a lungul coastelor Somaliei, regiune cunoscută pentru piraterie. Ea susține că Germania și China ar trebui "să aibă o atitudine bazată pe fapte și să își întărească comunicarea la timp pentru a evita neînțelegeri și judecăți greșite". China a înființat o bază navală în Djibouti în 2017 pentru a asigura libertatea de navigație și misiuni împotriva pirateriei, locația fiind alături de bazele militare ale SUA, Japoniei, Franței și altor state ce dețin instalații militare.

China nu vrea Rusia înfrântă. Și ar putea coordona cu Rusia operațiuni în Europa și Taiwan

A devenit celebră deja – și o dovadă clară de realpolitik împins către cinism – discuția dintre Ministrul Afacerilor Externe al Chinei, Wang Yi și șeful diplomației europene, Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate al UE. La 2 iulie, în cadrul celui de-al 13-lea dialog de nivel înalt UE-Republica Populară Chineză, desfășurat la Bruxelles, Wang Yi ar fi spus explicit faptul că țara sa, China, nu-și dorește ca Rusia să piardă în Ucraina pentru că astfel Statele Unite și-ar întoarce atenția complet către contracararea Chinei. Wang a respins acuzațiile că ar ajuta financiar sau militar Rusia în cadrul efortului de război. Dacă s-ar fi implicat, susține Wang, Rusia ar fi câștigat deja.

Dacă afirmațiile nu s-au regăsit în comunicatele despre întâlnire ale nici unei părți, nici Ministrul Afacerilor Externe chinez, nici purtătoarea de cuvânt Mao Ning nu au confirmat și nu au infirmat faptul că ministrul Wang ar fi făcut aceste afirmații. Singurul comentariu este “China nu este parte a problemei din Ucraina” și faptul că Beijingul a susținut întotdeauna pacea, dialogul și o “soluție politică rapidă a crizei prin eforturi diplomatice” pentru că “prelungirea crizei ucrainene nu e în interesul nici unei părți”. La acest subiect trebuie să adăugăm poziția exprimată de către Secretarul General al NATO, Mark Rutte, cel care a susținut faptul că Rusia și China ar putea să-și coordoneze acțiunile pentru a concerta atacurile Rusiei asupra Europei și al Chinei asupra Taiwanului.

China vede într-adevăr înfrângerea Rusiei drept un caz limită, cea mai proastă situație pentru interesele sale, de aceea susține menținerea presiunii și amenințării Rusiei asupra NATO și flancului estic european, în ciuda afirmațiilor repetate formale ale ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, potrivit cărora Rusia nu va ataca niciodată statele europene. Rațiunea ar putea fi mult mai subtilă, înfrângerea Rusiei și expulzarea din teritoriile ucrainene cucerite putând să ducă la o criză majoră la Kremlin și la pierderea unui partener relevant al Chinei. Amenințările s-ar înșirui, de la confruntare politică, eventual pentru înlăturarea și succesiunea lui Putin, lipsa resurselor financiare și materiale, dar și a mâinii de lucru ruse pierdută în război, umilința și pierderea reputației ca elemente intangibile ale războiului. Rusia nu ar mai amenința Occidentul și acesta ar fi cu mâinile libere și moralul recăpătat pentru a rediscuta pozițiile Chinei și sistemul său autoritar comunist.

Altfel, China a încercat să se situeze sub radar în privința sprijinului față de Rusia, în așa fel încât să nu încalce sancțiunile, să nu expună companiile sale de stat utile în comerțul cu SUA și statele europene și, într-o primă fază a conflictului, a cochetat chiar cu neutralitatea și statutul de mediator. Totuși, la 9 mai anul acesta, Xi Jinping a renunțat la ambele poziții, asumându-și susținerea Rusiei în război, ba chiar lăsând să se înțeleagă, în cunoscutul limbaj simbolic al Chinei, că vede Ucraina drept o primă confruntare a sa cu Statele Unite pentru supremația globală, prin intermediari. Altfel, diplomația chineză încearcă să mențină aparența echilibrului și interesul pentru pace pentru a fi consistentă cu imaginea pe care dorește să o proiecteze și viitorul rol de hegemon pe care și-l dorește.

Totuși nu poate fi negată susținerea unor componente retorice ale Rusiei în spațiul public de către China. Astfel, retorica rusă privind responsabilitatea NATO pentru instigarea și prelungirea războiului din Ucraina și apărarea pretinselor interese legitime ale Rusiei sunt multiplicate la nivel oficial, în presa de partid și de stat și în declarațiile oficialilor chinezi. Susținerea economică și financiară ocolind sau la marginea sancțiunilor este prezentă și indubitabil acționează și sprijină Rusia, inclusiv financiar și tehnologic, cu impact direct asupra confruntării și țintirii civililor. Produsele cu dublă utilizare, electronicele și microcipurile, sau componentele digitale sunt considerate a nu fi echipament militar complet. Dar fiecare asemenea sprijin costă vieți nevinovate de civili ucraineni aflați la distanță mare de linia de contact și de obiective militare.

China susține militar Iranul

Cea mai recentă probă de ingerință a Chinei vizează livrarea posibilă a 40 de avioane Chengdu J-10 de a 5-a generație stealth către Iran. Mass media iraniană apropiată forțelor armate iraniene, Defa Press, au speculat la 29 iunie vânzarea probabilă de avioane J-10 către Iran. Purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării chinez, Jiang Bin, a declarat la 8 iulie că Republica Populară Chineză e doritoare să vândă echipament militar chinezesc statelor prietenoase.

Sisteme anti-aeriene sol-aer HQ 9B ar fi fost livrate în ultimele două săptămâni ne spune la 9 iulie Middle East Eye. Numărul de sisteme anti-aeriene este neprecizat, dar ar fi rezultatul unui acord petrol contra arme care a intervenit după încetarea focului între Israel și Iran, potrivit unor surse neprecizate din lumea arabă. Teheranul a negat achiziția. Israelul distrusese sistemele S300 ruse în raidul din aprilie și octombrie și stabilise supremația aeriană pe partea de vest a Iranului, fapt ce a permis bombardierelor americane grele cu bombele bunker buster să ajungă liber deasupra site-urilor nucleare iraniene pe care le-au distrus.

Sistemele chineze HQ – 9 sunt similare ca specificații cu S300 rusești. China a vândut recent o variantă cu rază extinsă Egiptului. Iranul pare să se fi întors spre China pentru a-și completa apărarea antiaeriană distrusă pentru că Rusia nu a livrat sistemele S400 promise și a refuzat accelerarea calendarului de livrare, așa cum nici aparatele de vânătoare Su-35 plătite de Iran nu au fost livrate de Rusia și nici nu se întrevede vreo perspectivă în viitorul apropiat. Rusia și-a limitat ajutorul din cauza propriilor nevoi de război dar și unei lipse de dorință de a crește nivelul capabilităților armatei iraniene, un rival constant în istorie.

China, în schimb, nu are nici probleme de producție, nici de voință de a livra, nici vreo problemă etică. De aceea este înclinată să sprijine Iranul înlocuind brusc Rusia în aceste furnituri militare. Iranul folosește aceste achiziții și pentru a echilibra relația și dependența sa de Rusia prin China. Vânzarea ar fi un punct de inflexiune neașteptat, odată ce China joacă rolul actorului responsabil, care respectă regulile internaționale și nu livreză statelor aflate în confruntări, încercând să-și mențină neutralitatea în orice confruntare. Mai mult, ar fi prima livrare de echipament militar către Iran din ultimii 20 de ani, chiar dacă Beijingul a mai livrat între timp echipament cu dublă utilizare, componente de drone și combustibil pentru rachete.

Toate acestea ne arată nivelul de interferență al Chinei în teme de securitate în Europa și Orientul Mijlociu. Un lucru fără precedent, de altfel. China își reafirmă, treptat, statutul de actor global, dar și elementele de agresivitate și presiune, afirmarea ca putere majoră și dornică de ingerință directă pentru a-și proteja interesele sau pe cele ale statelor partenere apropiate. Desigur, China continuă să evite să facă paradă sau să fie excesiv de vizibilă în acțiunile de constrângere și forțare a terților pentru a-și menține imaginea de mediator și doritor de pace care este obligatorie pentru strategia sa de a se impune ca viitor hegemon global.

‍