Iulian Chifu // Afacerea țintirii operativilor Hezbollah. Avantaje, multiplicator de putere, efecte secundare
O istorie complicată împart statul Israel și Hezbollahul libanez pro-iranian. Confruntările între cele două părți sunt constante, se caracterizează în special prin lovituri cu rachete asupra Nordului Israelului și sudului Libanului, dar s-au transformat nu odată în război total, ultima oară în 2006. Atacul la telecomunicațiile organizației considerată teroristă în SUA și Europa a generat avantaje strategice, oportunități imediate de acțiune și efecte secundare cu costuri pentru toate serviciile de intelligence ale lumii, schimbând fundamental contextul operațiunilor militare, de intelligence și de combatere a criminalității organizate la nivel mondial.
O operațiune de oportunitate: eliminarea comunicațiilor Hezbollah
Fără a fi asumat oficial în vreun punct responsabilitatea, dar lăsând să ciucule pentru descurajare credibilă informațiile că este în spatele atacurilor, Israelul a orchestrat o operațiune care a vizat în trepte comunicațiile Hezbollah și a vizat ținte de oportunitate în imediatul haos determinat de lipsa comunicațiilor între membrii organizației șiite libaneze. La bază s-a aflat dorința Hezbollah de a evita telefoanele mobile care au drept neajuns identificarea poziției exacte unde se află cel care vorbește și achiziționarea instrumentelor de comunicații low tech precum pagere și stații de emisie recepție pe distanțe mici.
Astfel, dispozitivele de comunicare ale Hezbollah au explodat în cascadă, în 17 și 18 septembrie, ucigând 32 de luptători și rănind peste 3000 de persoane, dintre care 170 se află în stare gravă. Peste 14 persoane au fost rănite și în Siria, cu aceeași ocazie. Pe fondul haosului și eliminării comunicațiilor electronice, Israelul a lansat și atacuri aeriene care au eliminat peste 150 de lansatoare de rachete ale Hezbollah, în special din Sudul Libanului, lansatoare pregătite pentru un atac masiv de retaliere împotriva Israelului la 18 septembrie.
În plus, o altă oportunitate a apărut la 20 septembrie, atunci când o rachetă trasă în Beirut a ucis 12 comandanți din gruparea de elită Radwan a Hezbollah inclusiv pe Ibrahim Aqil, comandantul grupării și membru al Consiliului Jihadului Hezbollah, organismul care controlează operațiunile militare ale grupării. Este al doilea atac după eliminarea în august a lui Fuad Shukr, liderul militar și consilierul șefului Hamas, Hassan Nasrallah. Aqil este acuzat că a fost implicat în atacul terorist care a ucis peste 300 de oameni la adresa Ambasadei SUA și a dormitoarelor US Marine Corps din Beirut, cetățeni americani și francezi și că ar fi luat ostateci americani și germani în anii 80. Departamentul de Stat al SUA are stabilită o sumă de 7 milioane de dolari premiu pentru informații consistente despre el.
Surse americane și israeliene citate de Axios susțin că exploziile erau pregătite pentru momentul unui atac pe scară largă în Liban, dar în perspectiva ca întreaga operațiune să fie descoperită, Tel Aviv-ul a trecut la atac și le-a utilizat pe loc, detonându-le. Israelul este un specialist atât pe dimensiunea militară, cât și de intelligence, penetrându-și toți adversarii – atât Hamas, cât și Hezbollah și alte miliții pro-iraniene din Orientul Mijlociu, ca și Iranul, marele său rival în zonă. Telefoanele mobile au fost abandonate după eliminarea de către Israel a autorului de bombe al Hamas, Yahya Ayyash, în 1996. E motivul pentru care Hezbollahul achiziționase 5000 de pagere pentru comunicații acum 5 luni.
Operațiunea israeliană realizată în comun de serviciul extern Mossad și de armata israeliană IDF, potrivit surselor presei americane, este la fel de complexă și vizează sabotarea și interceptarea lanțurilor de furnizori în acest caz. Pagerele erau producție AR-924 ale firmei taiwaneze Gold Apollo, dar cercetarea modului în care au fost achiziționate a relevat surse și rute nesigure, fiind făcute printr-o aparență a livrărilor firmei ungare BAC Consulting KFT, care e autorizată să comercializeze brandul, chiar dacă în fapt nu a fost implicată niciodată.
Nu s-au găsit urmele livrării, nici trasabilitatea transportului s-a dovedit a nu fi posibilă, dar firma mamă din Taiwan a vândut anul acesta peste 260.000 de pagere de acest tip, cu precădere în SUA și Australia, dintre care o parte, cel mai probabil, au fost interceptate, deschise și li s-a introdus lângă baterie o cantitate de explozibil plastic și un detonator la distanță prin mesaj, acestea ajungând la livrare pe comanda Hezbollah(eventual via Iran, care furnizează aceste produse), potrivit oficialilor americani citați de New York Times. Această complicație tipică și lipsa datelor subliniază oportunitatea intervenției serviciilor de intelligence în procesul de producție/livrare.
Un context încărcat, marcat de eliminarea țintelor de către Israel
Contextul care a urmat atacului terorist din 7 octombrie 2023 din sudul Israelului și atacului de retaliere israelian în Gaza este tensionat și marcat de problematica elementelor de escaladare continuă. Planul de pace americano-egipteano-qatariot pentru Gaza a rămas suspendat, după ce partea israeliană și americană achiesaseră la cererile Hamas, care a retractat ulterior deschiderea achiesării la compromis, în timp ce Israelul dorește eliberarea complete și rapidă a ostatecilor dar și distrugerea deplină a Hamas. În plus, vechile rivalități cu Hezbollah, cu milițiile pro-iraniene din așa-numita Axă de Rezistență din Siria și Irak și mai ales cu Iranul se manifestă și sunt alimentate constant în această perioadă inclusiv de operațiunile recente de eliminare a țintelor de către Israel prin atacuri de precizie care relevă breșele de securitate ale adversarului, capacitatea proprie de intelligence și penetrare și, mai ales, umilește și surprinde adversarul la fiecare pas.
Astfel, chiar la Teheran și în Iran au fost cel puțin trei atacuri cunoscute, chiar dacă niciodată revendicate de Israel sau serviciile sale: atacul de precizie împotriva unui lider al-Qaeda la Teheran, în 2020; eliminarea la 27 noiembrie 2021 a omului de știință Mohsen Fakhrizadeh, liderul programului nuclear iranian, identificat prin recunoaștere facială și ucis alături de bodyguarzi cu o mitralieră cu calibrul mare, desantată pe drumul limuzinei sale, care apoi s-a auto-detonat; eliminarea anul acesta a liderului Hamas, Ismail Hanyieh, cel mai probabil cu o bombă montată din timp în camera de oaspeți unde era găzduit la Teheran, detonată de la distanță.
În aceeași perioadă, luni, 16 septembrie, Shin Bet, serviciul de informații intern al Israelului, a anunțat prevenirea unei încercări de asasinare a unui înalt oficial din domeniul securității, a cărei identitate nu a fost precizată, operațiune planificată de către Hezbollah. Este vorba despre amplasarea la o locație ținută anonimă de autoritățile israeliene, a unei mine anti-personal care urma să fie activată în următoarele zile pe baza informațiilor venite de la o camera amplasată și care urma identificarea țintei vizate. Procedura e identică cu alte cazuri de atentate ale Hezbollah.
Tot Shin Bet a identificat și prevenit un complot al unor oficiali iranieni care vizau asasinarea prim-ministrului, a ministrului Apărării și altor oficiali israelieni ca parte a răzbunării pentru eliminarea în iulie a liderului Hamas Ismail Hanyieh. Desigur nu au fost divulgate sursele și nici întinderea informației Shin Bet despre caz, dar poliția israeliană a prezentat un cetățean israelian care ar fi fost recrutat pentru asasinate. Acesta a călătorit în Iran și Turcia de mai multe ori și s-a întânit cu un om de afaceri iranian care s-a prezentat drept membru al serviciilor de informații iraniene. Recrutarea a avut loc în aprilie 2024 și misiunile recrutului trebuiau să fie altele. El a fost arestat în august, dar cazul a ajuns public abia la mijlocul lui septembrie, în actualul context în care, de luni, 16 septembrie, premierul Benjamin Netanyahu a anunțat sarcina politică de revenire a cetățenlor israelieni în siguranță în nordul Israelului și decizia Cabinetului de securitate care a urmat a fost aceea de a readuce rezidenții în siguranță în casele lor din nord.
Dilema morală a utlizării operațiunii pagerelor
Dilema majoră a operațiunii israeliene este legată de două componente: utilizarea eliminării țintelor vizate, inclusiv teroriste, care ar putea fi interpretată de organizațiile pentru drepturile omului cele mai exigente drept execuție fără judecată, procedeul discutabil fiind utilizat de mai multe state ale lumii inclusiv Rusia, Iranul, India, SUA; în al doilea rând, efectele secundare asupra unor civili nevinovați, inclusiv copii, care s-ar afla în preajma sau ar putea să dețină de la părinții/rudele/cunoscuții lor aceste dispozitive de comunicare. Explicația privind un anumit grad de implicare dacă dețin asupra lor telecomunicațiile Hezbollah nu sunt suficiente și afectează la nivel moral acest tip de atacuri, care face, virtual, victime civile nevinovate. Și nu este vorba aici despre utilizarea de căte Hamas drept scuturi umane ale școlilor, spitalelor, civililor palestinieni din Gaza prin amplasarea bazelor militare și producției de armament printre locuințe civile.
Desigur, au fost luate în calcul cu preponderență, avantajele unei asemenea acțiuni, care se situează, însă, sub emblema operațiunii unei șanse unice, valabile o singură dată! Astfel, ca în cazul deturnării avioanelor la 11 septembrie sau a utilizării explozibilului lichid, sau chiar a utilizării Stuxnet împotriva turbinelor de îmbogățire a uraniului din programul nuclear iranian, ele au determinat protocoale și procedurii care elimină posibilitatea ca un asemenea eveniment să se producă a doua oară. Deci Israelul a fost conștient că este o oportunitate unică, ce trebuie folosită strict pentru o miză majoră și că operațiunea este virtual irepetabilă.
La capitolul descurajare credibilă, Israelul a demonstrat, o dată în plus, că este capabil să dezvolta capabilități tehnologice și de intelligence, ca și idei creative prin intermediul cărora să domine inamicii săi din regiune pe toate direcțiile. Apoi exploziile au zdruncinat profund morala și au devastat Hezbollah, omorându-i sau orbindu-i agenții operativi la o scară fără egal până astăzi.
Atacul a fost fără precedent și a trădat și cât de profund a fost infiltrat Hezbollahul pentru a obține date atât de intime precum achiziția de instrumente de comunicație și a le livra sub forme diverse de acoperire deja traficate, cu instrumente de interceptare eficientă și cu explozibilele care au fost detonate săptămâna trecută. Acțiunea a determinat un moment de haos deplin, de suspiciune între membrii obișnuiți și conducere, a expus breșele de securitate și gafele în contra-informațiile organizației teroriste.
Atacul cu explozibili individuali dedicat membrilor Hezbollah a ținut loc și de atac pe scară largă al Israelului, putând fi considerat un element de escaladare pentru a dezescalada și o formulă inedită de a evita războiul pe scară largă, chiar dacă acțiunea s-a soldat cu multe victime colaterale și ridică probleme în privința dreptului internațional, în condițiile în care nu există revendicare sau probă directă a acțiunii instituțiilor israeliene în acest caz. S-a vădit acum și distanța tehnologică enormă între statul Israel și oponenții săi.
Atacul reputațional la adresa Hezbollah și efectele secundare ale oprațiunii
Hezbollahul a reacționat vineri, 20 septembrie cu peste 140 rachete în Israel, până la Haifa, dar nu există un apetit pentru un nou război pe teren, așa cum a anticipat Israelul. Totuși Hezbollah nu va înceta atacurile cu rachete până când nu va fi implementată încetarea focului în Gaza, susține Nasrallah.
Impact psihologic major eliminarea comunicațiilor până la estabilirea unor instrumente credibile și sigure, verificate, eroare de contra-informații, toate afectează credibilitatea internă a Hezbollah și-i elimină capacitatea de luptă. Nu întâmplător, celelalte miliții din Axa Rezistenței au anunțat că vor suplini combatanții dispăruți și vor ajuta Hezbollahul în caz de război. Atacul a expus atât pentru instituțiile israeliene, cât și pentru ceilalți actori interesați o hartă a Hezbollah și se pot derula lecturi ale întinderii și modului de funcționare.
Totuși există și efecte secundare negative relevante cu această ocazie, atât pentru Israel, cât pentru toate instituțiile de intelligence: dacă s-a făcut lumina asupra operativilor, totuși cei care au rămas se mișcă în subteran, evită formulele de comunicare existente astăzi iar pătrunderea Israelului adânc în rețele, interceptarea, supravegherea și cunoașterea activităților Hezbollah, ba chiar a tuturor actorilor din Axa de Rezisstență, este eliminată cu această ocazie.
Mai mult, efectul negativ se extinde și asupra modului de infiltrare și supraveghere electronică, de la distanță, a rețelelor de criminalitate organizată și infractorilor. Fără nici un avertisment, printr-o asemenea operațiune, a fost aruncat în aer efortul serviciilor de informații de pretutindeni de intrare în rețelele de comunicații ale criminalilor și agenților operativi din infracționalitate, criminalitate organizată și chiar spionaj și influență externă, care vor arunca de acum instrumentarul de până azi și vor căuta mijloace mai sigure.
Și aici este un conflict de valori și o dilemă greu de evitat: dacă impactul psihologic major în rândul operativilor Hezbollah, ruptura în interiorul organizației, incapacitatea de mobilizare pe scară largă și de cordonare sau lovitura reputațională la adresa Hezbollah merita efectele secundare inregistrate astăzi. Și, mai ales, dacă nu cumva partenerii de pe glob ar putea considera că e o acțiune egoistă, ca în cazul Stuxnet, care i-a privat de instrumente valoroase în a-și îndeplini misiunile proprii și totul pentru distrugerea temporară a capacității de acțiune concertată a Hezbollah.
